Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then responded Job, and said: —
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
How long will ye grieve my soul? or crush me with words?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
These ten times, have ye reviled me, Shameless ye wrong me.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
And even if indeed I have erred, with myself lodgeth mine error.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
If indeed, against me, ye must needs magnify yourselves, and plead, against me, my reproach.
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Know, then, that, God, hath overthrown me, and, within his net, enclosed me.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Lo! I cry—out: Violence! but receive no answer, I cry aloud, but there is no vindication;
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
My way, hath he walled up, that I cannot pass, and, upon my paths, hath he made darkness rest;
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
My glory—from off me, hath he stripped, and hath removed the crown of my head;
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
He hath ruined me on every side, and I am gone, and he hath taken away—like a tree—my hope;
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Yea he hath kindled against me his anger, and accounted me towards him like unto his adversaries;
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Together, enter his troops and have cast up, against me, their mound, and have encamped all around my tent;
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
My Brethren—from beside me, hath he moved far away, and, mine acquaintance, are wholly estranged from me;
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Failed me, have my near of kin, and, mine intimate acquaintances, have forgotten me;
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Ye guests of my house and my maidens, A stranger, have ye accounted me, An alien, have I become in their eyes;
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
To mine own servant, I called, and he would not answer, With mine own mouth, I kept entreating him;
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
My breath, is strange to my wife, and I am loathsome to the sons of my own mother;
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Even young children, despise me, I rise up, and they speak against me;
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
All the men of mine intimate circle abhor me, and, these whom I loved, have turned against me;
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Unto my skin and unto my flesh, have my bones cleaved, and I have escaped with the akin of my teeth.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Pity me! pity me! ye, my friends, for, the hand of GOD, hath stricken me!
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Wherefore should ye persecute me as GOD? and, with my flesh, should not he satisfied?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Oh, then, that my words, could be written, Oh that, in a record, they could be inscribed:
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
That, with a stylus of iron and [with] lead, for all time—in the rock, they could be graven!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
But, I, know that, my redeemer, liveth, and, as the Last over [my] dust, will he arise;
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
And, though, after my skin is struck off, this [followeth], yet, apart from my flesh, shall I see GOD:
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Whom, I myself, shall see, on my side, and, mine own eyes, [shall] have looked upon, and not those of a stranger. Exhausted are my deepest desires in my bosom!
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Surely ye should say—Why should we persecute him? seeing, the root of the matter, is found in me.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Be ye afraid—on your part—of the face of the sword, because, wrath, [bringeth] the punishments of the sword, to the end ye may know the Almighty.
