Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
But Job answered and said:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
How long will ye vex my soul, And break me in pieces with words?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
These ten times have ye reviled me; Without shame do ye stun me!
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
And be it, indeed, that I have erred, My error abideth with myself.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Since, indeed, ye magnify yourselves against me, And plead against me my reproach,
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Know then that it is God who hath brought me low; He hath encompassed me with his net.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Behold, I complain of wrong, but receive no answer; I cry aloud, but obtain no justice.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
He hath fenced up my way, so that I cannot pass, And hath set darkness in my paths.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
He hath stripped me of my glory, And taken the crown from my head.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
He hath destroyed me on every side, and I am gone! He hath torn up my hope like a tree.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
He kindleth his anger against me, And counteth me as his enemy.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
His troops advance together against me; They throw up for themselves a way to me, And encamp around my dwelling.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
My brethren he hath put far from me, And my acquaintance are wholly estranged from me.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
My kinsfolk have forsaken me, And my bosom friends have forgotten me.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
The foreigners of my house, yea, my own maid-servants, regard me as a stranger; I am an alien in their eyes.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
I call my servant, and he maketh no answer; With my own mouth do I entreat him.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
My breath is become strange to my wife, And my prayers also to my own mother's sons.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Even young children despise me; When I rise up, they speak against me.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
All my bosom friends abhor me, And they whom I loved are turned against me.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
My bones cleave to my flesh and my skin, And I have scarcely escaped with the skin of my teeth.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Have pity upon me, O ye my friends! have pity upon me; For the hand of God hath smitten me!
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Why do ye persecute me like God, And are not satisfied with my flesh?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
O that my words were now written! O that they were marked down in a scroll!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
That with an iron pen, and with lead, They were engraven upon the rock for ever!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Yet I know that my Vindicator liveth, And will hereafter stand up on the earth;
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
And though with my skin this body be wasted away, Yet without my flesh shall I see God.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Yea, I shall see him my friend; My eyes shall behold him, and not another: For this, my soul panteth within me.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Since ye say, “How may we persecute him, And find grounds of accusation against him?”
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Be ye afraid of the sword! For malice is a crime for the sword; That ye may know that judgment cometh.
