Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then Job answered, and said:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
How long do you afflict my soul, and break me in pieces with words?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Behold, these ten times you confound me, and are not ashamed to oppress me.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
For if I have been ignorant, my ignorance shall be with me.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
But you have set yourselves up against me, and reprove me with my reproaches.
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
At least now understand, that God hath not afflicted me with an equal judgment, and compassed me with his scourges.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Behold I cry suffering violence, and no one will hear: I shall cry aloud, and there is none to judge.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
He hath hedged in my path round about, and I cannot pass, and in my way he hath set darkness.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
He hath stripped me of my glory, and hath taken the crown from my head.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
He hath destroyed me on every side, and I am lost, and he hath taken away my hope, as from a tree that is plucked up.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
His wrath is kindled against me, and he hath counted me as his enemy.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
His troops have come together, and have made themselves a way by me, and have besieged my tabernacle round about.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
He hath put my brethren far from me, and my acquaintance like strangers have departed from me.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
My kinsmen have forsaken me, and they that knew me, have forgotten me.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
They that dwelt in my house, and my maidservants have counted me a stranger, and I have been like an alien in their eyes.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
I called my servant, and he gave me no answer, I entreated him with my own mouth.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
My wife hath abhorred my breath, and I entreated the children of my womb.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Even fools despise me; and when I gone from them, they spoke against me.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
They that were sometime my counsellors, have abhorred me: and he whom I love most is turned against me.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
The flesh being consumed. My bone hath cleaved to my skin, and nothing but lips are left about my teeth.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Have pity on me, have pity on me, at least you my friends, because the hand of the Lord hath touched me.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Why do you persecute me as God, and glut yourselves with my flesh?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Who will grant me that my words may be written? Who will grant me that they may be marked down in a book?
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
With an iron pen and in a plate of lead, or else be graven with an instrument in flint stone.
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
For I know that my Redeemer liveth, and in the last day I shall rise out of the earth.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
And I shall be clothed again with my skin, and in my flesh I will see my God.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Whom I myself shall see, and my eyes shall behold, and not another: this my hope is laid up in my bosom.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Why then do you say now: Let us persecute him, and let us find occasion of word against him?
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Flee then from the face of the sword, for the sword is the revenger of iniquities: and know ye that there is judgment.
