Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job antwoordde, en sprak:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Hoe lang nog blijft gij mij krenken, En mij onder woorden verpletteren?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Tien keer beschimpt gij mij reeds, En kwelt gij mij schaamteloos.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Zelfs al had ik mij werkelijk misdragen, Dan raakt het wangedrag mij alleen;
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Gij mist het recht, een grote mond tegen mij op te zetten, Mijn schande mij te verwijten!
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Erkent toch eindelijk, dat God mij kastijdt, En mij in zijn net heeft verstrikt!
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Zie, ik roep: "Geweld!" maar vind geen verhoring, Ik roep om hulp: mij geschiedt geen recht!
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Hij heeft mijn weg versperd: ik kan niet voorbij, En duisternis op mijn paden gelegd;
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Mijn eer heeft Hij mij ontroofd, De kroon mij van het hoofd gerukt.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Hij heeft mij van alle kant ondermijnd: en daar ga ik heen; Mijn hoop ontworteld als een boom,
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Zijn gramschap tegen mij laten woeden, Mij als zijn vijand behandeld.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Als één man rukken zijn benden aan, En banen hun weg naar mij heen; Ze legeren zich rond mijn tent, Ze zijn zonder genade!
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Mijn broeders houden zich verre van mij, Mijn bekenden zijn vreemden voor mij;
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Mijn verwanten verdwenen, Mijn gasten zijn mij vergeten.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Mijn slavinnen zien mij aan voor een vreemde, Ik ben een onbekende voor haar;
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Ik roep mijn slaaf: hij geeft mij geen antwoord, Zelfs al smeek ik er om.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Mijn vrouw walgt van mijn adem, En ik stink voor mijn zonen;
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Zelfs de kinderen minachten mij, En brutaliseren mij, als ik optreed.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Al mijn getrouwen verafschuwen mij, Die ik liefhad, keren zich van mij af;
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mijn vlees teert weg in mijn huid Met mijn tanden knaag ik mijn beenderen af.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Erbarming, erbarming: gij tenminste, mijn vrienden, Want de hand van God heeft mij geraakt;
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Waarom mij als een hert vervolgen, Nooit verzadigd aan mijn vlees!
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
O, werden mijn woorden opgeschreven, Opgetekend in een boek,
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
Met een stift van ijzer en lood Voor eeuwig op een rots gegrift:
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Ik weet, dat mijn Verlosser leeft, En ten leste op de aarde verschijnt;
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Dat ik mij zal oprichten achter mijn huid, En van mijn vlees uit, God zal aanschouwen!
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Ja, ik zal Hem aanschouwen, Mijn ogen zullen Hem zien, maar niet meer als vijand; Mijn nieren smachten in mijn schoot,
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
En wanneer gij dan zegt: Hoe vervolgen we hem, Welk voorwendsel zullen we tegen hem vinden;
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Ducht dan het zwaard voor uzelf, Want dan zal de Gramschap de bozen verdelgen! Om te weten, of er gerechtigheid is!
