Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Tedy odpověděv Job, řekl:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Dokudž trápiti budete duši mou, a dotírati na mne řečmi svými?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Již na desetkrát zhaněli jste mne, aniž se stydíte, že se zatvrzujete proti mně.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Ale nechť jest tak, že jsem zbloudil, při mně zůstane blud můj.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Jestliže se pak vždy proti mně siliti chcete, a obviňujíc mne, za pomoc sobě bráti proti mně potupu mou:
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Tedy vězte, že Bůh podvrátil mne, a sítí svou otáhl mne.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Nebo aj, volám-li pro nátisk, nemám vyslyšení; křičím-li, není rozsouzení.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Cestu mou zapletl tak, abych nikoli projíti nemohl, a stezky mé temnostmi zastřel.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Slávu mou se mne strhl, a sňal korunu s hlavy mé.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Zpodvracel mne všudy vůkol, abych zahynul, a vyvrátil jako strom naději mou.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Nadto zažžel proti mně prchlivost svou, a přičtl mne mezi nepřátely své.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Pročež přitáhše houfové jeho, učinili sobě ke mně cestu, a vojensky se položili okolo stanu mého.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Bratří mé ode mne vzdálil, a známí moji všelijak se mne cizí.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Opustili mne příbuzní moji, a známí moji zapomenuli se na mne.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Podruhové domu mého a děvky mé za cizího mne mají, cizozemec jsem před očima jejich.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Na služebníka svého volám, ale neozývá se, i když ho ústy svými pěkně prosím.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Dýchání mého štítí se manželka má, ačkoli pokorně jí prosím, pro dítky života mého.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Nadto i ti nejšpatnější pohrdají mnou; i když povstanu, utrhají mi.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
V ošklivost mne sobě vzali všickni rádcové moji, a ti, kteréž miluji, obrátili se proti mně.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
K kůži mé jako k masu mému přilnuly kosti mé, kůže při zubích mých toliko v cele zůstala.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Slitujte se nade mnou, slitujte se nade mnou, vy přátelé moji; nebo ruka Boží se mne dotkla.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Proč mi se protivíte tak jako Bůh silný, a masem mým nemůžte se nasytiti?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Ó kdyby nyní sepsány byly řeči mé, ó kdyby v knihu vepsány byly,
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
Anobrž rafijí železnou a olovem na věčnost na skále aby vyryty byly.
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Ačkoli já vím, že vykupitel můj živ jest, a že v den nejposlednější nad prachem se postaví.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
A ač by kůži mou i tělo červi zvrtali, však vždy v těle svém uzřím Boha.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Kteréhož já uzřím sobě, a oči mé spatří jej, a ne jiný, jakkoli zhynula ledví má u vnitřnosti mé.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Ješto byste říci měli: I pročež ho trápíme? poněvadž základ dobré pře při mně se nalézá.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Bojte se meče, nebo pomsta za nepravosti jest meč, a vězte, žeť bude soud.
