Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Йов відповів та й сказав:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
„Чув я такого багато, — даремні розра́дники всі ви!
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Чи настане кінець вітряни́м цим слова́м? Або що зміцни́ло тебе, що так відповідаєш?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
I я говорив би, як ви, якби ви на місці моє́му були́, — я додав би слова́ми на вас, і головою своєю кива́в би на вас,
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
уста́ми своїми зміцня́в би я вас, і не стримав би рух своїх губ на розраду!
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Якщо я говоритиму, біль мій не стри́мається, а якщо перестану, що віді́йде від мене?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Та тепер ось Він змучив мене: Всю громаду мою Ти спусто́шив,
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
і помо́рщив мене, і це стало за сві́дчення, і змарні́лість моя проти мене повстала, — і очеви́дьки мені докоряє!
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Його гнів мене ша́рпає та ненави́дить мене, скрего́че на мене зубами своїми, мій ворог виго́стрює очі свої проти мене...
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Вони па́щі свої роззявля́ють на мене, б'ють гане́бно по що́ках мене, збираються ра́зом на мене:
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Бог злочи́нцеві видав мене, і кинув у руки безбожних мене́.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Спокійний я був, — та тремтя́чим мене Він зробив. І за шию вхопи́в Він мене — й розторо́щив мене, та й поставив мене Собі ціллю:
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Його стрі́льці мене оточи́ли, розриває нирки́ мої Він не жалі́вши, мою жовч виливає на землю.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Він робить пролі́м на проло́мі в мені, Він на мене біжить, як сила́ч.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Вере́ту пошив я на шкіру свою та під по́рох знизи́в свою го́лову.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Зашарі́лось обличчя моє від плачу́, й на пові́ках моїх залягла́ смертна тінь,
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
хоч насильства немає в доло́нях моїх, і чи́ста молитва моя!
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Не прикри́й, земле, крови моєї, і хай місця не буде для зо́йку мого́, —
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
бо тепер ось на небі мій Свідок, Самови́дець мій на висоті́.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Глузли́вці мої, мої дру́зі, — моє око до Бога сльози́ть,
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
і нехай Він дозволить люди́ні змага́ння із Богом, як між сином лю́дським і ближнім його, —
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
бо почи́слені роки мину́ть, і піду́ я дорогою, та й не верну́сь.
