Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Y respondió Job, y dijo:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Muchas veces he oído cosas como estas: consoladores molestos sois todos vosotros.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
¿Han de tener fin las palabras ventosas? ¿o qué te animará a responder?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
También yo hablaría como vosotros. Ojalá vuestra alma estuviera en lugar de la mía, que yo os tendría compañía en las palabras, y sobre vosotros movería mi cabeza.
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Esforzaríaos con mi boca, y la consolación de mis labios detendría el dolor.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Mas si hablo, mi dolor no cesa; y si dejo de hablar, no se aparta de mí.
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Empero ahora me ha fatigado: ha asolado toda mi compañía.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Háme arrugado: el testigo es mi magrez, que se levanta contra mí para testificar en mi rostro.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Su furor me arrebató, y me ha sido contrario: crujió sus dientes contra mí; contra mí aguzó sus ojos mi enemigo.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Abrieron contra mi su boca, hirieron mis mejillas con afrenta: contra mí se juntaron todos.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Háme entregado Dios al mentiroso, y en las manos de los impíos me hizo temblar.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Próspero estaba, y desmenuzóme; y arrebatóme por la cerviz, y despedazóme, y púsome a sí por hito.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Cercáronme sus flecheros, partió mis riñones, y no perdonó: mi hiel derramó por tierra.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Quebrantóme de quebrantamiento sobre quebrantamiento: corrió contra mí como un gigante.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Yo cosí saco sobre mi piel, y cargué mi cabeza de polvo.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Mi rostro está enlodado con lloro, y mis párpados entenebrecidos;
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Sobre no haber iniquidad en mis manos, y haber sido limpia mi oración.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
¡Oh tierra no cubras mi sangre, y no haya lugar a mi clamor!
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Por cierto aun ahora en los cielos está mi testigo, y mi testigo en las alturas.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Mis disputadores son mis amigos: mas mis ojos a Dios destilan.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
¡ Ojalá pudiese disputar el hombre con Dios, como puede con su prójimo!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Mas los años contados vendrán: y yo andaré el camino por donde no volveré.
