Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Јов одговори и рече:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Слушао сам много таквих ствари; сви сте досадни тешиоци.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Хоће ли бити крај празним речима? Или шта те тера да тако одговараш?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
И ја бих могао говорити као ви, да сте на мом месту, гомилати на вас речи и махати главом на вас,
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Могао бих вас храбрити устима својим, и мицање усана мојих олакшало би бол ваш.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Ако говорим, неће одахнути бол мој; ако ли престанем, хоће ли отићи од мене?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
А сада ме је уморио; опустошио си сав збор мој.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Навукао си на ме мрштине за сведочанство; и моја мрша подиже се на ме, и сведочи ми у очи.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Гнев Његов растрже ме, ненавиди ме, шкргуће зубима на ме, поставши ми непријатељ сева очима својим на ме.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Разваљују на ме уста своја, срамотно ме бију по образима, скупљају се на ме.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Предао ме је Бог неправеднику, и у руке безбожницима бацио ме.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Бејах миран и затре ме, и ухвативши ме за врат смрска ме и метну ме себи за белегу.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Опколише ме Његови стрелци, цепа ми бубреге немилице, просипа на земљу жуч моју.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Задаје ми ране на ране, и удара на ме као јунак.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Сашио сам кострет по кожи својој, и уваљао сам у прах славу своју.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Лице је моје подбуло од плача, на веђама је мојим смртни сен;
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Премда нема неправде у рукама мојим, и молитва је моја чиста.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Земљо, не криј крв што сам пролио, и нека нема места викању мом.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
И сада ето је на небу сведок мој, сведок је мој на висини.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Пријатељи се моји подругују мном; око моје рони сузе Богу.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
О да би се човек могао правдати с Богом, као син човечији с пријатељем својим!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Јер године избројане навршују се, и полазим путем одакле се нећу вратити.
