Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
A Jov odgovori i reèe:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Slušao sam mnogo takih stvari; svi ste dosadni tješioci.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Hoæe li biti kraj praznijem rijeèima? ili šta te tjera da tako odgovaraš?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
I ja bih mogao govoriti kao vi, da ste na mom mjestu, gomilati na vas rijeèi i mahati glavom na vas,
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Mogao bih vas hrabriti ustima svojim, i micanje usana mojih olakšalo bi bol vaš.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Ako govorim, neæe odahnuti bol moj; ako li prestanem, hoæe li otiæi od mene?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
A sada me je umorio; opustošio si sav zbor moj.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Navukao si na me mrštine za svjedoèanstvo; i moja mrša podiže se na me, i svjedoèi mi u oèi.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Gnjev njegov rastrže me, nenavidi me, škrguæe zubima na me, postavši mi neprijatelj sijeva oèima svojima na me.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Razvaljuju na me usta svoja, sramotno me biju po obrazima, skupljaju se na me.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Predao me je Bog nepravedniku, i u ruke bezbožnicima bacio me.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Bijah miran i zatr me, i uhvativši me za vrat smrska me i metnu me sebi za biljegu.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Opkoliše me njegovi strijelci, cijepa mi bubrege nemilice, prosipa na zemlju žuè moju.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Zadaje mi rane na rane, i udara na me kao junak.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Sašio sam kostrijet po koži svojoj, i uvaljao sam u prah slavu svoju.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Lice je moje podbulo od plaèa, na vjeðama je mojim smrtni sjen;
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Premda nema nepravde u rukama mojim, i molitva je moja èista.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Zemljo, ne krij krvi što sam prolio, i neka nema mjesta vikanju mojemu.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
I sada eto na nebu je svjedok moj, svjedok je moj na visini.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Prijatelji se moji podruguju mnom; oko moje roni suze Bogu.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
O da bi se èovjek mogao pravdati s Bogom, kao sin èovjeèiji s prijateljem svojim!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Jer godine izbrojene navršuju se, i polazim putem odakle se neæu vratiti.
