Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Da tok Job til orde og sa:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Jeg har hørt meget som dette; I er plagsomme trøstere alle sammen.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Blir det aldri ende på de vindige ord? Eller hvad egger dig til å svare?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Også jeg kunde tale som I; om I var i mitt sted, kunde jeg sette ord sammen mot eder, og jeg kunde ryste på hodet over eder;
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
jeg kunde styrke eder med min munn, og mine lebers medynk kunde stille eders smerte.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Om jeg taler, stilles ikke min smerte, og lar jeg det være, hvad lindring får jeg da?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Ja, nu har han trettet mig ut; du har ødelagt hele mitt hus.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Og du grep mig fatt - det blev et vidne mot mig; min magerhet stod op imot mig, like i mitt åsyn vidnet den mot mig.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Hans vrede sønderrev mig og forfulgte mig; han skar tenner imot mig; som min motstander hvesset han sine øine mot mig.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
De spilet op sin munn mot mig, med hån slo de mine kinnben; alle slo de sig sammen mot mig.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Gud gir mig i urettferdige folks vold og styrter mig i ugudelige menneskers hender.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Jeg levde i ro; da sønderbrøt han mig, han grep mig i nakken og sønderknuste mig, han satte mig op til skive for sig.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Hans skyttere kringsatte mig, han kløvde mine nyrer uten barmhjertighet; han øste ut min galle på jorden.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Han rev i mig rift på rift; han stormet mot mig som en kjempe.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Jeg har sydd sekk om min hud og stukket mitt horn i støvet;
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
mitt ansikt er rødt av gråt, og over mine øielokk ligger det dødsskygge.
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Og dog er det ingen urett i mine hender, og min bønn er ren.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Å jord, dekk ikke mitt blod, og måtte det ikke være noget sted hvor mitt skrik stanser!
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Selv nu har jeg mitt vidne i himmelen og i det høie en som kan stadfeste mine ord.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Stadig spotter mine venner mig; mot Gud skuer gråtende mitt øie,
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
at han må la mannen få rett i hans strid med Gud og menneskebarnet rett mot hans næste;
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
for få år vil det gå før jeg vandrer den vei som jeg ikke vender tilbake.
