Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Respondens autem Iob, dixit:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Audivi frequenter talia, consolatores onerosi omnes vos estis.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Numquid habebunt finem verba ventosa? aut aliquid tibi molestum est si loquaris?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Poteram et ego similia vestri loqui: atque utinam esset anima vestra pro anima mea: Consolarer et ego vos sermonibus, et moverem caput meum super vos:
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Roborarem vos ore meo: et moverem labia mea, quasi parcens vobis.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Sed quid agam? Si locutus fuero, non quiescet dolor meus: et si tacuero, non recedet a me.
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Nunc autem oppressit me dolor meus, et in nihilum redacti sunt omnes artus mei.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Rugæ meæ testimonium dicunt contra me, et suscitatur falsiloquus adversus faciem meam contradicens mihi.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Collegit furorem suum in me, et comminans mihi, infremuit contra me dentibus suis: hostis meus terribilibus oculis me intuitus est.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Aperuerunt super me ora sua, et exprobrantes percusserunt maxillam meam, saciati sunt pœnis meis.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Conclusit me Deus apud iniquum, et manibus impiorum me tradidit.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Ego ille quondam opulentus repente contritus sum: tenuit cervicem meam, confregit me, et posuit me sibi quasi in signum.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Circumdedit me lanceis suis, convulneravit lumbos meos, non pepercit, et effudit in terra viscera mea.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Concidit me vulnere super vulnus, irruit in me quasi gigas.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Saccum consui super cutem meam, et operui cinere carnem meam.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Facies mea intumuit a fletu, et palpebræ meæ caligaverunt.
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Hæc passus sum absque iniquitate manus meæ, cum haberem mundas ad Deum preces.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Terra ne operias sanguinem meum, neque inveniat in te locum latendi clamor meus.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Ecce enim in cælo testis meus, et conscius meus in excelsis.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Verbosi amivi mei: ad Deum stillat oculus meus.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
Atque utinam sic iudicaretur vir cum Deo, quomodo iudicatur filius hominis cum collega suo.
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Ecce enim breves anni transeunt, et semitam, per quam non revertar, ambulo.
