Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
E GIOBBE rispose e disse:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Io ho più volte udite le stesse cose; Voi tutti [siete] consolatori molesti.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Finiranno mai le parole di vento? Ovvero, di che ti fai forte, che tu replichi [ancora?]
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Se l'anima vostra fosse nello stato dell'anima mia, Anch'io potrei parlar come voi, Mettere insieme parole contro a voi, E scuotervi il capo contra.
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
[Ma anzi] io vi conforterei con la mia bocca, E la consolazione delle mie labbra rallenterebbe [il vostro dolore].
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Se io parlo, il mio dolore non però si rallenta; E se io resto [di parlare], quanto se ne partirà egli da me?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Certo, egli ora mi ha straccato; E tu mi hai, [o Dio], diserta tutta la mia brigata.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
E mi hai fatto diventar tutto grinzo, [Il che] è un testimonio [del mio male]; La mia magrezza si leva contro a me, [e] mi testifica contra in faccia.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
L'ira sua [mi] ha lacerato, ed egli procede contro a me da avversario; Egli digrigna i denti contro a me; Il mio nemico appunta i suoi occhi in me.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Hanno aperta la bocca contro a me, Mi hanno battuto in su le guance per vituperio, Si sono adunati insieme contro a me.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Iddio mi ha messo in poter del perverso, E mi ha fatto cader nelle mani degli empi.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Io era in istato tranquillo, ed egli mi ha rotto; E presomi per lo collo, mi ha tritato, E mi ha rizzato per suo bersaglio.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
I suoi arcieri mi hanno intorniato; Egli mi trafigge le reni, e non mi risparmia punto; Egli mi ha sparso in terra il mio fiele.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Egli mi rompe di rottura sopra rottura, Egli mi corre addosso come un possente [uomo].
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Io ho cucito un sacco sopra la mia pelle, Ed ho lordato il mio splendore nella polvere.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
La mia faccia è sucida di piangere, E l'ombra della morte [è] in su le mie palpebre;
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Quantunque non vi [sia] violenza nelle mie mani, E la mia orazione [sia] pura.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
O terra, non nascondere il sangue sparso da me; E [se così è], il mio grido non abbia luogo.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Eziandio ora, ecco, il mio testimonio [è] ne' cieli; Il mio testimonio [è] ne' [luoghi] sovrani.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
O miei oratori, o amici miei, L'occhio mio si volge lagrimando a Dio.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
Oh! potesse pur l'uomo piatire con Dio, Come un uomo col suo compagno!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Perciocchè i [miei] brevi anni se ne vanno forniti; Ed io me ne vo per un sentiero, onde non tornerò più.
