Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job prit la parole et dit:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
J’ai souvent entendu pareilles choses; Vous êtes tous des consolateurs fâcheux.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Quand finiront ces discours en l’air? Pourquoi cette irritation dans tes réponses?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Moi aussi, je pourrais parler comme vous, Si vous étiez à ma place: Je vous accablerais de paroles, Je secouerais sur vous la tête,
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Je vous fortifierais de la bouche, Je remuerais les lèvres pour vous soulager.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Si je parle, mes souffrances ne seront point calmées, Si je me tais, en quoi seront-elles moindres?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Maintenant, hélas! Il m’a épuisé… Tu as ravagé toute ma maison;
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Tu m’as saisi, pour témoigner contre moi; Ma maigreur se lève, et m’accuse en face.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Il me déchire et me poursuit dans sa fureur, Il grince des dents contre moi, Il m’attaque et me perce de son regard.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Ils ouvrent la bouche pour me dévorer, Ils m’insultent et me frappent les joues, Ils s’acharnent tous après moi.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Dieu me livre à la merci des impies, Il me précipite entre les mains des méchants.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
J’étais tranquille, et il m’a secoué, Il m’a saisi par la nuque et m’a brisé, Il a tiré sur moi comme à un but.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Ses traits m’environnent de toutes parts; Il me perce les reins sans pitié, Il répand ma bile sur la terre.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Il me fait brèche sur brèche, Il fond sur moi comme un guerrier.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
J’ai cousu un sac sur ma peau; J’ai roulé ma tête dans la poussière.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Les pleurs ont altéré mon visage; L’ombre de la mort est sur mes paupières.
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Je n’ai pourtant commis aucune violence, Et ma prière fut toujours pure.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
O terre, ne couvre point mon sang, Et que mes cris prennent librement leur essor!
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Déjà maintenant, mon témoin est dans le ciel, Mon témoin est dans les lieux élevés.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Mes amis se jouent de moi; C’est Dieu que j’implore avec larmes.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
Puisse-t-il donner à l’homme raison contre Dieu, Et au fils de l’homme contre ses amis!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Car le nombre de mes années touche à son terme, Et je m’en irai par un sentier d’où je ne reviendrai pas.
