Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Ijob respondis kaj diris:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Mi aŭdis multe da similaj aferoj; Tedaj konsolantoj vi ĉiuj estas.
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Ĉu estos fino al la ventaj vortoj? Kaj kio vin incitis, ke vi tiel parolas?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Mi ankaŭ povus paroli, kiel vi. Se vi estus sur mia loko, Mi konsolus vin per vortoj Kaj balancus pri vi mian kapon.
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
Mi fortigus vin per mia buŝo Kaj konsolus vin per paroloj de miaj lipoj.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Se mi parolos, mia doloro ne kvietiĝos; Se mi ĉesos, kio foriros de mi?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Sed nun Li lacigis min, Li detruis mian tutan esencon.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Vi faris al mi sulkojn, tio fariĝis atesto; Mia senfortiĝo staras antaŭ mia vizaĝo, kaj parolas.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Lia kolero disŝiras; Mia malamanto grincigas kontraŭ mi siajn dentojn; Mia premanto briligas kontraŭ mi siajn okulojn.
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Ili malfermegis kontraŭ mi sian buŝon, insulte batas min sur la vangojn; Ĉiuj kune kontentigis sur mi sian koleron.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Dio transdonis min al maljustulo, Ĵetis min en la manojn de malbonuloj.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Mi estis trankvila; sed Li frakasis min, Li kaptis min je la kolo, disbatis min, Kaj Li faris min por Si celo.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Liaj pafistoj min ĉirkaŭis; Li dishakas miajn internaĵojn kaj ne kompatas, Li elverŝas sur la teron mian galon.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Li faras en mi breĉon post breĉo, Li kuras kontraŭ min kiel batalisto.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Sakaĵon mi kudris sur mian korpon, Kaj en polvo mi kaŝis mian kornon.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Mia vizaĝo ŝvelis de plorado, Kaj sur miaj palpebroj estas morta ombro;
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Kvankam ne troviĝas perfortaĵo en miaj manoj, Kaj mia preĝo estas pura.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Ho tero, ne kovru mian sangon, Kaj mia kriado ne trovu haltejon.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Vidu, en la ĉielo estas mia atestanto, Kaj mia konanto estas en la altaj sferoj.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Parolistoj estas por mi miaj amikoj; Sed mia okulo larmas al Dio,
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
Ke Li decidu inter homo kaj Dio, Inter homo kaj lia amiko.
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Ĉar la nombro de la jaroj pasos, Kaj mi iros sur vojon nereveneblan.
