Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job antwoordde, en sprak:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Zulke beweringen heb ik nu al meer dan genoeg gehoord; Gij zijt allemaal onuitstaanbare troosters!
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Komt er dan nooit een eind aan die bluf, Wat prikkelt u toch, om te praten?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Ik zou juist eender als gij kunnen spreken, Waart gij in mijn plaats; Mooie woorden tegen u kunnen zeggen, Het hoofd over u kunnen schudden;
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
U met de mond kunnen troosten, En met de lippen beklagen.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Als ik spreek, wordt mijn leed er niet door verminderd; Maar wat komt er van mij, als ik zwijg?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
De kwaadwillige zou mij aanstonds weerloos maken En heel zijn bent greep mij aan;
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Mijn lasteraar zou tegen mij getuigen, Tegen mij optreden, mij aanklagen;
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Zijn toorn verscheurt en bestookt mij, Hij knerst de tanden tegen mij! Mijn tegenstanders zouden mij met hun ogen doorboren,
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Hun monden tegen mij opensperren, Smadelijk mij op de wangen slaan, Als één man tegen mij optrekken!
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Want God levert mij aan deugnieten over, En werpt mij in de handen der bozen;
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Ik leefde in vrede: Hij heeft me gebroken, Bij de nek gegrepen en neergesmakt; Hij heeft mij tot zijn doelwit gemaakt,
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Zijn pijlen snorren om mij heen; Meedogenloos doorboort Hij mijn nieren, En stort mijn gal over de bodem uit.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Hij schiet mij de ene bres na de andere, Als een krijgsheld stormt Hij op mij los;
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Ik heb een rouwkleed over mijn huid genaaid, Mijn hoorn in het stof laten zakken;
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Mijn gelaat is rood van het wenen, En over mijn wimpers ligt de schaduw des doods.
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Maar omdat er geen geweld aan mijn handen kleeft, Klinkt mijn rein gebed naar omhoog:
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
Aarde, houd mijn bloed niet bedekt En smoor mijn jammerklacht niet!
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Maar nog leeft mijn Getuige in de hemel, Mijn pleitbezorger in den hoge!
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Mijn jammeren dringt door tot God, Mijn oog stort tranen voor zijn aanschijn.
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
O, mocht er een scheidsrechter zijn tussen den mens en God, Als tussen den mens en zijn naaste!
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
Want luttel zijn de jaren, die mij nog resten, Eer ik de weg bewandel, waarlangs men niet terugkeert.
