Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Temanlı Elifaz şöyle yanıtladı:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
“Bilge kişi boş sözlerle yanıtlar mı, Karnını doğu rüzgarıyla doldurur mu?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Boş sözlerle tartışır, Yararsız söylevler verir mi?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Tanrı korkusunu bile ortadan kaldırıyor, Tanrı'nın huzurunda düşünmeyi engelliyorsun.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
Çünkü suçun ağzını kışkırtıyor, Hilekârların diliyle konuşuyorsun.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Kendi ağzın seni suçluyor, ben değil, Dudakların sana karşı tanıklık ediyor.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
“İlk doğan insan sen misin? Yoksa dağlardan önce mi var oldun?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
Tanrı'nın sırrını mı dinledin de, Yalnız kendini bilge görüyorsun?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Senin bildiğin ne ki, biz bilmeyelim? Senin anladığın ne ki, bizde olmasın?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Bizde ak saçlı da yaşlı da var, Babandan bile yaşlı.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Az mı geliyor Tanrı'nın avutması sana, Söylediği yumuşak sözler?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Niçin yüreğin seni sürüklüyor, Gözlerin parıldıyor,
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
Tanrı'ya öfkeni gösteriyorsun, Ağzından böyle sözler dökülüyor?
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
“İnsan gerçekten temiz olabilir mi? Kadından doğan biri doğru olabilir mi?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Tanrı meleklerine güvenmiyorsa, Gökler bile O'nun gözünde temiz değilse,
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Haksızlığı su gibi içen İğrenç, bozuk insana mı güvenecek?
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
“Dinle beni, sana açıklayayım, Gördüğümü anlatayım,
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
Bilgelerin atalarından öğrenip bildirdiği, Gizlemediği gerçekleri;
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
O atalar ki, ülke yalnız onlara verilmişti, Aralarına henüz yabancı girmemişti.
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
Kötü insan yaşamı boyunca kıvranır, Zorbaya ayrılan yıllar sayılıdır.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
Dehşet sesleri kulağından eksilmez, Esenlik içindeyken soyguncunun saldırısına uğrar.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Karanlıktan kurtulabileceğine inanmaz, Kılıç onu gözler.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
‘Nerede?’ diyerek ekmek ardınca dolaşır, Karanlık günün yanıbaşında olduğunu bilir.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Acı ve sıkıntı onu yıldırır, Savaşa hazır bir kral gibi onu yener.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
Çünkü Tanrı'ya el kaldırmış, Her Şeye Gücü Yeten'e meydan okumuş,
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
Kalın, yumrulu kalkanıyla O'na inatla saldırmıştı.
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
“Yüzü semirdiği, Göbeği yağ bağladığı halde,
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Yıkılmış kentlerde, Taş yığınına dönmüş oturulmaz evlerde oturacak,
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Zengin olmayacak, serveti tükenecek, Malları ülkeye yayılmayacaktır.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Karanlıktan kaçamayacak, Filizlerini alev kurutacak, Tanrı'nın ağzından çıkan solukla yok olacaktır.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Boş şeye güvenerek kendini aldatmasın, Çünkü ödülü de boş olacaktır.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Gününden önce işi tamamlanacak, Dalı yeşermeyecektir.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Asma gibi koruğunu dökecek, Zeytin ağacı gibi çiçeğini dağıtacaktır.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Çünkü tanrısızlar sürüsü kısır olur, Rüşvetçilerin çadırlarını ateş yakıp yok eder.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Fesada gebe kalıp kötülük doğururlar, İçleri yalan doludur.”
