Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Potem je odgovoril Elifáz Temánec in rekel:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
»Mar naj moder človek izreka prazno znanje in svoj trebuh napolnjuje z vzhodnikom?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Mar naj razpravlja z nekoristnim govorjenjem? Ali z govori, s katerimi ne more storiti ničesar dobrega?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Da, ti zametuješ strah in zadržuješ molitev pred Bogom.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
Kajti tvoja usta izrekajo tvojo krivičnost in ti izbiraš jezik prebrisanega.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Tvoja lastna usta te obsojajo in ne jaz. Da, tvoje lastne ustnice pričujejo zoper tebe.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Mar si ti prvi človek, ki je bil rojen? Ali si bil narejen pred hribi?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
Mar si slišal Božjo skrivnost? In ali sebi zadržuješ modrost?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Kaj ti veš, kar mi ne vemo? Kaj razumeš, česar ni v nas?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Z nami so sivolasi in zelo stari možje, precej starejši od tvojega očeta.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Ali so Božje tolažbe zate majhne? Je s teboj kakršnakoli skrita stvar?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Zakaj te tvoje srce odnaša? In ob čem tvoje oči mežikajo,
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
da svojega duha obračaš zoper Boga in takšnim besedam dopuščaš iziti iz svojih ust?
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Kaj je človek, da bi bil čist? In ta, ki je rojen iz ženske, da bi bil pravičen?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Glej, zaupanja ne polaga v svoje svete. Da, nebo ni čisto v njegovem pogledu.
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Kako mnogo bolj gnusen in umazan je človek, ki pije krivičnost kakor vodo?
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Pokazal ti bom, poslušaj me. To, kar sem videl, bom oznanil.
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
To, kar so modri možje povedali od svojih očetov in tega niso skrili,
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
katerim samim je bila dana zemlja in noben tujec ni šel med njimi.
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
Zloben človek se muči z bolečino vse svoje dni in število let je skrito zatiralcu.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
Grozen zvok je v njegovih ušesih. V uspevanju bo nadenj prišel uničevalec.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Ne verjame, da se bo vrnil iz teme in meč čaka nanj.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
Naokoli tava za kruhom, rekoč: ›Kje je?‹ Ve, da je ob njegovi roki pripravljen dan teme.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Stiska in tesnoba ga bosta preplašili. Prevladali bosta zoper njega kakor kralj, pripravljen na bitko.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
Kajti svojo roko izteguje zoper Boga in se krepi zoper Vsemogočnega.
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
On steče nadenj, celó na njegov vrat, na debele izbokline njegovih ščitov,
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
ker svoj obraz pokriva s svojo mastnostjo in na svojih ledjih nabira sloje tolšče.
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Prebiva v zapuščenih mestih in hišah, ki jih noben človek ne naseljuje, ki so pripravljene, da postanejo ruševine.
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Ne bo bogat, niti se ne bo njegovo imetje nadaljevalo, niti svoje popolnosti na zemlji ne bo podaljšal.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Iz teme ne bo odšel. Plamen bo posušil njegove mladike in z dihom svojih ust bo odšel proč.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Kdor je zaveden naj ne zaupa v ničnost, kajti ničnost bo njegovo povračilo.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Dovršeno bo pred njegovim časom in njegova veja ne bo zelena.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Svoje nezrelo grozdje bo otresel kakor trta in svoj cvet bo odvrgel kakor oljka.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Kajti skupnost hinavcev bo zapuščena in ogenj bo použil šotore podkupovanja.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Spočenjajo vragolijo in rodijo ničnost in njihov trebuh pripravlja prevaro.«
