Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Då tok Elifaz frå Teman til ords og sagde:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
«Kjem svar i vind og ver frå vismann? Fyller han barmen sin med storm?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Vil han med ugangstale lasta? Med ord som nyttelause er?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Otten for Gud den bryt du ned og skjeplar andakt for Guds åsyn.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
For syndi styrer munnen din; du talar som dei falske talar.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Din munn deg dømer, ikkje eg; og dine lippor vitnar mot deg.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Vart fyrst av menneskje du fødd? Vert fyre haugarne du avla?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
Var du i Guds rådleggjing med? Og fekk du visdom til deg rana?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Kva veit du som me ikkje veit? Kva skynar du som me ei kjenner?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Gråhærd og gamling er hjå oss; han eldre er enn jamvel far din.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Er trøyst frå Gud det altfor ring? Vanvyrder du eit rolegt ord?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Kvi let du hugen eggja deg? Kvi let du auga rulla vilt?
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
For imot Gud din harm du snur og let or munnen ordi strøyma.
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Kor kann vel mannen vera rein? Og kvinnefødde hava rett?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
På sine heilage han lit ei; for honom er’kje himmeln rein,
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
langt mindre då ein styggeting, ein mann som urett drikk som med vatn.
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Eg vil deg læra; høyr på meg! Det som eg såg, vil eg deg melda,
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
det som vismenner segja kann, og ei hev dult frå sine feder,
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
dei som åleine landet åtte, og ingen framand kom bland deim.
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
Den vonde stødt i uro liver, for valdsmann gøymt er fåe år.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
I øyro rædsletonar ljomar; fyrr han veit av, kjem tynaren.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Han trur’kje han kann fly frå myrkret; han venta lyt det kvasse sverd.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
Han leitar etter brød: Kvar er det? Han veit, ein myrk dag er for hand.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Naud, trengsla skræmer, tyngjer honom, liksom ein konge budd til strid.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
For imot Gud han lyfte handi og våga tråssa Allvalds-Gud,
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
han storma fram med nakken lyft, med vern utav skjold-ryggjer sterke;
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
han dekte andlitet med feitt og gjorde sine lender feite.
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Han budde i bannstøytte byar, i hus som ingen burde bu i, men til grushaugar etla var.
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Han vart’kje rik, hans gods kverv burt, hans grøda luter ei mot jordi.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Han kann’kje koma undan myrkret. Hans greiner turkast burt i hiten, og han kjem burt ved hans munns ande.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Trur han på fåfengd, vert han narra, og berre fåfengd haustar han.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Fyrr dagen kjem, då vert det uppfyllt, hans palmegreiner grønkar ikkje.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Lik vinstokk misser han si druva, spiller sin blom som oljetreet.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Ein syndarflokk set ingi frukt, og elden øyder mute- tjeldi.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Dei avlar møda, føder tjon, og svik i fanget sitt dei nører.»
