Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Respondens autem Eliphaz Themanites, dixit:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
Numquid sapiens respondebit quasi in ventum loquens, et implebit ardore stomachum suum?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Arguis verbis eum qui non est æqualis tibi, et loqueris quod tibi non expedit.
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Quantum in te est, evacuasti timorem, et tulisti preces coram Deo.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
Docuit enim iniquitas tua os tuum, et imitaris linguam blasphemantium.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Condemnabit te os tuum, et non ego: et labia tua respondebunt tibi.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Numquid primus homo tu natus es, et ante colles formatus?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
numquid consilium Dei audisti, et inferior te erit ejus sapientia?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Quid nosti quod ignoremus? quid intelligis quod nesciamus?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Et senes et antiqui sunt in nobis, multo vetustiores quam patres tui.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Numquid grande est ut consoletur te Deus? sed verba tua prava hoc prohibent.
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Quid te elevat cor tuum, et quasi magna cogitans attonitos habes oculos?
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
Quid tumet contra Deum spiritus tuus, ut proferas de ore tuo hujuscemodi sermones?
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Quid est homo ut immaculatus sit, et ut justus appareat natus de muliere?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Ecce inter sanctos ejus nemo immutabilis, et cæli non sunt mundi in conspectu ejus.
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Quanto magis abominabilis et inutilis homo, qui bibit quasi aquam iniquitatem?
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Ostendam tibi: audi me: quod vidi, narrabo tibi.
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
Sapientes confitentur, et non abscondunt patres suos:
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
quibus solis data est terra, et non transivit alienus per eos.
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
Cunctis diebus suis impius superbit, et numerus annorum incertus est tyrannidis ejus.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
Sonitus terroris semper in auribus illius: et cum pax sit, ille semper insidias suspicatur.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Non credit quod reverti possit de tenebris ad lucem, circumspectans undique gladium.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
Cum se moverit ad quærendum panem, novit quod paratus sit in manu ejus tenebrarum dies.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Terrebit eum tribulatio, et angustia vallabit eum, sicut regem qui præparatur ad prælium.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
Tetendit enim adversus Deum manum suam, et contra Omnipotentem roboratus est.
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
Cucurrit adversus eum erecto collo, et pingui cervice armatus est.
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
Operuit faciem ejus crassitudo, et de lateribus ejus arvina dependet.
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Habitavit in civitatibus desolatis, et in domibus desertis, quæ in tumulos sunt redactæ.
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Non ditabitur, nec perseverabit substantia ejus, nec mittet in terra radicem suam.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Non recedet de tenebris: ramos ejus arefaciet flamma, et auferetur spiritu oris sui.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Non credet, frustra errore deceptus, quod aliquo pretio redimendus sit.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Antequam dies ejus impleantur peribit, et manus ejus arescent.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Lædetur quasi vinea in primo flore botrus ejus, et quasi oliva projiciens florem suum.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Congregatio enim hypocritæ sterilis, et ignis devorabit tabernacula eorum qui munera libenter accipiunt.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Concepit dolorem, et peperit iniquitatem, et uterus ejus præparat dolos.
