Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Eliphaz de Têmân prit la parole et dit:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
Est-il digne du sage de mettre en avant des raisons futiles, de gonfler son sein de vent?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
d’employer des arguments sans valeur et des paroles qui ne servent de rien?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Tu en viens à saper la piété, à supprimer les prières au Tout-Puissant!
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
C’Est ton iniquité qui inspire ta bouche, et ainsi tu adoptes le langage de la mauvaise foi.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
C’Est ta bouche qui te condamne, et non moi; tes propres lèvres témoignent contre toi.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Es-tu donc, par ta naissance, le premier des hommes? As-tu vu le jour avant les collines?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
As-tu entendu ce qui se dit dans le conseil de Dieu? As-tu confisqué à ton profit la sagesse?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Que sais-tu que nous ne sachions? Que comprends-tu qui nous échappe?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Parmi nous aussi il est des gens vénérables par l’âge, des vieillards plus riches de jours que ton père.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Comptes-tu pour rien les consolations de Dieu et la parole qui t’a été dite en douceur?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Pourquoi te laisser emporter par ton cœur? Pourquoi rouler ainsi tes yeux?
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
Pourquoi tourner ta mauvaise humeur contre Dieu et laisser échapper de tels discours de ta bouche?
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Qu’est-ce donc que l’homme pour se prétendre pur et l’enfant de la femme pour se dire juste?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Quoi! Même en ses saints il n’a pas confiance, et les cieux ne sont pas sans tache à ses yeux!
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Que sera-ce de cet être méprisable et corrompu, de l’homme qui boit l’iniquité comme l’eau?
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Je veux t’instruire, écoute-moi; je veux t’exposer ce que j’ai vu;
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
ce que racontent les sages, sans rien dissimuler, comme une tradition de leurs pères,
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
qui furent, seuls, maîtres de ce pays et auxquels nul étranger ne s’est mêlé:
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
"Les tourments remplissent toute la vie du méchant, tout le cours des années mesurées au tyran.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
Ses oreilles ne cessent d’entendre un bruit terrifiant; en pleine paix, il se voit assaillir par le dévastateur.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Il renonce à l’espoir d’échapper aux ténèbres, il se sait prédestiné au glaive.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
Il erre ça et là pour chercher du pain: il a conscience que des jours sombres se préparent pour lui.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
La détresse et l’angoisse le jettent dans l’épouvante; elles l’étreignent comme un roi qui monte à l’assaut.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
C’Est qu’il a dirigé sa main contre Dieu, il s’est élevé contre le Tout-Puissant.
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
C’Est qu’il lui a couru sus, le cou tendu, couvert de toute l’épaisseur de ses boucliers bombés.
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
C’Est qu’il a le visage épaissi par la graisse et le dos arrondi par l’embonpoint.
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Aussi se fixe-t-il dans des villes en ruines, dans des maisons qui ne sont pas habitables, étant destinées à se changer en décombres.
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Il ne s’enrichira pas, sa fortune ne subsistera point; tel un arbre sans fruits il n’inclinera pas à terre le sommet de ses branches.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Il ne sortira plus des ténèbres; ses rejetons seront consumés par le feu; il disparaîtra comme par un souffle de Dieu.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Qu’il n’espère rien de la fraude! II a fait fausse route. La déception sera son salaire.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Sa carrière sera achevée avant le temps, et son toit de feuillage ne reverdira plus.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Tel qu’une vigne, il sera dépouillé de ses jeunes grappes; tel qu’un olivier, il jettera ses fleurs.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Car la bande des pervers est condamnée à la stérilité; le feu dévore les tentes où s’entassent les dons de la corruption.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Ils conçoivent le mal, ils enfantent le malheur. Leur sein couve la perfidie.
