Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then answered Eliphaz the Temanite, and said:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
Should a wise man answer with arguments of wind, Or fill his bosom with the east wind?
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Should he argue with speech that helpeth him not, And with words which do not profit him?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Behold, thou makest the fear of God a vain thing, And discouragest prayer before him.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
Yea, thy own mouth proclaimeth thy iniquity, Though thou choosest the tongue of the crafty.
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Thy own mouth condemneth thee, and not I; Thy own lips testify against thee.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Art thou the first man that was born? Wast thou formed before the hills?
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
Hast thou listened in the council of God, And drawn all wisdom to thyself?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
What dost thou know, that we know not also? What dost thou understand, that is a secret to us?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
With us are the aged and hoary-headed; Much older than thy father.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Dost thou despise the consolations of God, And words so full of kindness to thee?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Why hath thy passion taken possession of thee? And why this winking of thine eyes?
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
For against God hast thou turned thy spirit, And uttered such words from thy mouth.
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
What is man, that he should be pure, And he that is born of woman, that he should be innocent?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Behold, He putteth no trust in his ministering spirits, And the heavens are not pure in his sight;
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Much less, abominable and polluted man, Who drinketh iniquity as water.
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Hear me, and I will show thee, And that which I have seen will I declare;
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
Which the wise men have told, And not kept concealed, as received from their fathers;
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
To whom alone the land was given, And among whom not a stranger wandered.
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
“All his days the wicked man is in pain; Yea, all the years, that are laid up for the oppressor.
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
A fearful sound is in his ears; In peace the destroyer cometh upon him.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
He hath no hope that he shall escape from darkness; He is set apart for the sword.
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
He wandereth about, seeking bread; He knoweth that a day of darkness is at hand.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Distress and anguish fill him with dread; They prevail against him like a king ready for the battle.
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
Because he stretched forth his hand against God, And bade defiance to the Almighty,
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
And ran against him with outstretched neck, With the thick bosses of his bucklers;
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
Because he covered his face with fatness, And gathered fat upon his loins,
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
And dwelt in desolated cities, In houses which no man inhabiteth, That are ready to become heaps.
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
He shall not be rich; his substance shall not endure, And his possessions shall not be extended upon the earth.
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
He shall not escape from darkness, And the flame shall dry up his branches; Yea, by the breath of His mouth shall he be taken away.
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
“Let not man trust in vanity! he will be deceived; For vanity shall be his recompense.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
He shall come to his end before his time, And his branch shall not be green.
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
He shall shake off his unripe fruit like the vine, And shed his blossoms like the olive-tree.
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
The house of the unrighteous shall be famished, And fire shall consume the tents of bribery.
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
They conceive mischief, and bring forth misery, And their breast deviseth deceit.”
