Iov 15
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Elifaz van Teman nam het woord en sprak:
2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
Antwoordt een wijze met bluf, En blaast hij zich op met oostenwind;
3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
Verdedigt hij zich met beuzelpraat En met holle frasen?
4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
Gij breekt zowaar de godsvrucht af, En verstoort de overpeinzing voor het aanschijn van God.
5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
Daar uw schuldig geweten uw mond onderricht, En gij de taal van bedriegers kiest,
6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
Is het uw eigen mond, die u vonnist: niet ik, Zijn het uw eigen lippen, die tegen u getuigen.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
Zijt gij als eerste der mensen geboren, Nog vóór de heuvelen ter wereld gebracht;
8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
Luistert ge toe in de raad van God, En hebt ge beslag op de Wijsheid gelegd?
9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
Wat weet gij, wat wij niet weten, Wat begrijpt gij, wat wij niet verstaan?
10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
Ook onder ons zijn bejaarden en grijsaards, Ouder van dagen nog dan uw vader!
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
Zijn soms voor ú de vertroostingen Gods te gering, Het woord, met zachtheid tot u gesproken?
12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
Hoe sleept uw hartstocht u mee, En hoe rollen uw ogen:
13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
Dat ge uw wrevel tegen God durft keren, En zulke woorden aan uw mond laat ontglippen!
14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Wat is een mens, dat hij rein zou zijn, Rechtschapen, die uit een vrouw is geboren?
15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
Zie, zelfs op zijn Heiligen kan Hij niet bouwen, En de hemel is niet rein in zijn oog;
16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
Hoeveel minder de mens, afschuwelijk, bedorven, Die de ongerechtigheid als water drinkt!
17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
Ik zal het u tonen, luister naar mij; Wat ik gezien heb, u gaan vertellen.
18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
Het is hetzelfde, wat de wijzen verkonden, En wat hun vaderen hun niet hadden verborgen,
19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
Aan wie alleen het land was geschonken, En bij wie nog geen vreemde was binnengedrongen
20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
De goddeloze verkeert heel zijn leven in angst, De tyran al de jaren, die voor hem zijn bedongen;
21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
Schrikgeluiden treffen zijn oren, In volle vrede stormt de plunderaar op hem af.
22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
Hij hoopt niet eens, aan de duisternis te ontsnappen, En is bestemd voor het zwaard;
23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
Hij wordt als een aas voor de gieren geworpen, En weet, dat sombere dagen hem wachten.
24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
Benauwdheid en angst grijpt hem aan, Als een koning ten aanval gereed:
25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
Want hij heeft zijn hand tegen God opgeheven, Den Almachtige durven trotseren;
26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
Is met trotse nek op Hem afgestormd, Met zijn zwaar beslagen rondas!
27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
Omdat hij zijn gelaat met vet heeft bedekt, En een vetlaag gelegd op zijn lenden:
28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
Daarom vestigt hij zich in verwoeste steden, In onbewoonbare huizen, die tot puin zijn vervallen;
29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
Hij blijft niet rijk, En zijn vermogen houdt geen stand;
30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
Zijn schaduw breidt zich niet uit op de grond, En hij ontsnapt de duisternis niet; Het vuur zal zijn loten verschroeien, De wind zijn bloesem verwaaien!
31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
Laat hem niet op zijn gestalte vertrouwen, Hij komt bedrogen uit, ze is enkel schijn.
32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
Zijn ranken verdorren vóór de tijd, En zijn twijgen groenen niet meer;
33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
Hij is als de wijnstok, die zijn druiven laat vallen, En als de olijf, die zijn bloesem verliest!
34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
Ja, de bent der goddelozen is onvruchtbaar, En het vuur verteert de tenten der omkoperij;
35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Ze gaan zwanger van ellende, en baren onheil, Hun schoot draagt ontgoocheling!
