Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

El hombre nacido de mujer, corto de días, y harto de desabrimiento.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Que sale como una flor, y luego es cortado; y huye como la sombra, y no permanece.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

¿Y sobre este abres tus ojos, y me traes a juicio contigo?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

¿Quién hará limpio de inmundo? Nadie.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Ciertamente sus días están determinados, y el número de sus meses está cerca de ti: tú le pusiste términos, de los cuales no pasará.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Si tú le dejares, él dejará de ser: entre tanto deseará, como el jornalero, su día.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Porque si el árbol fuere cortado, aun queda de él esperanza: retoñecerá aun, y sus renuevos no faltarán.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Si se envejeciere en la tierra su raíz, y su tronco fuere muerto en el polvo:

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

Al olor del agua reverdecerá, y hará copa, como nueva planta.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Mas cuando el hombre morirá, y será cortado, y perecerá el hombre, ¿dónde estará él?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Las aguas de la mar se fueron, y el río se secó: secóse.

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

Así el hombre yace, y no se tornará a levantar: hasta que no haya cielo, no despertarán, ni recordarán de su sueño.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

¡Oh quién me diese que me escondieses en la sepultura, y que me encubrieses, hasta que tu ira reposase; que me pusieses plazo, y te acordases de mí! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Si el hombre se muriere, ¿ volverá él a vivir? Todos los días de mi edad esperaría, hasta que viniese mi mutación.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Entonces aficionado a la obra de tus manos llamar me has, y yo te responderé.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Porque ahora me cuentas los pasos, y no das dilación a mi pecado.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Tienes sellada en manojo mi prevaricación, y añades a mi iniquidad.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Y ciertamente el monte que cae, desfallece; y las peñas son traspasadas de su lugar.

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

Las piedras son quebrantadas con el agua impetuosa, que se lleva el polvo de la tierra: así haces perder al hombre la esperanza.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Para siempre serás más fuerte que él, y él irá: demudarás su rostro, y le enviarás.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Sus hijos serán honrados, y él no lo sabrá; o serán afligidos, y no dará cata en ello.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Mas mientras su carne estuviere sobre él, se dolerá; y su alma se entristecerá en él.