Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

“La vida es corta y está llena de problemas,

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

como una flor que florece y se marchita, como una sombra pasajera que pronto desaparece.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

¿Acaso te fijas en mí, Dios? ¿Por qué tienes que arrastrarme a los tribunales?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

¿Quién puede sacar algo limpio de lo impuro? Nadie.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Tú has determinado cuánto tiempo viviremos: el número de meses, un límite de tiempo para nuestras vidas.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Así que déjanos tranquilos y danos un poco de paz, para que, como el obrero, podamos disfrutar de unas horas de descanso al final del día.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

“Incluso un árbol cortado tiene la esperanza de volver a brotar, de echar brotes y seguir viviendo.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Aunque sus raíces envejezcan en la tierra y su tronco muera en el suelo,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

sólo un hilo de agua hará que brote y se ramifique como una planta joven.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

“Pero los seres humanos mueren, su fuerza disminuye; perecen, y ¿dónde están entonces?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Como el agua que se evapora de un lago y un río que se seca y desaparece,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

así los seres humanos se acuestan y no vuelven a levantarse. NO despertarán de su sueño hasta que los cielos dejen de existir.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

“Quisiera que me escondieran en el Seol; escóndeme allí hasta que tu ira desaparezca. Fija allí un tiempo definido para mí, y acuérdate de mi. (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

¿Volverán a vivir los muertos? Entonces tendría esperanza durante todo mi tiempo de angustia hasta que llegue mi liberación.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Me llamarías y yo te respondería; me añorarías, al ser que has creado.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Entonces me cuidarías y no me vigilarías para ver si peco.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Mis pecados estarían sellados en una bolsa y tú cubrirías mi culpa.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

“Pero así como las montañas se desmoronan y caen, y las rocas se derrumban;

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

así como el agua desgasta las piedras, como las inundaciones arrastran el suelo, así destruyes la esperanza que tienen los pueblos.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Los dominas continuamente y desaparecen; distorsionas sus rostros al morir y entonces los despides.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Sus hijos pueden llegar a ser importantes o caer de sus puestos, pero ellos no saben ni se enteran de nada de esto.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Cuando la gente muere sólo conoce su propio dolor y está triste por sí misma”.