Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

“El hombre, nacido de mujer, vive corto tiempo, y se harta de miserias.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Brota como una flor, y se marchita, huye como la sombra, y no tiene permanencia.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

¿Sobre un tal abres Tú los ojos, y me citas a juicio contigo?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

¡Oh, si se pudiera sacar cosa limpia de lo inmundo! Nadie lo puede.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Ya que Tú has determinado los días (del hombre) y fijado el número de sus meses; le señalaste un término que no puede traspasar;

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

aparta de él tu mirada para que repose, hasta que, como el jornalero cumpla sus días.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

El árbol tiene esperanza; siendo cortado, no deja de retoñar, y no cesan sus renuevos.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Aun cuando envejeciere su raíz en la tierra, y haya muerto en el polvo su tronco,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

sintiendo el agua retoña, y echa ramas como planta (nueva).

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

EI hombre si muere, queda postrado; si expira, ¿dónde va a parar?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Como las aguas del lago se están evaporando y el río se agota y se seca,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

así el hombre cuando se acuesta no se levanta más. No despertará, hasta que se hayan consumido los cielos; ni se levantará de su sueño.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

¡Ojalá me escondieras en el scheol, para ocultarme hasta que pase tu ira; y me fijases un plazo para acordarte de mí! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Muerto el hombre ¿podrá volver a vivir? entonces todos los días de mi milicia esperaría la hora de mi relevo.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Entonces respondería a tu llamado, y Tú amarías la obra de tus manos.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Pero ahora cuentas mis pasos, tienes el ojo abierto sobre mi pecado.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Sellada está en una bolsa mi delito, y tienes encerrada mi iniquidad.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Como un monte se deshace cayendo, y la peña se traslada de su lugar;

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

y como el agua cava las piedras, y sus inundaciones se llevan el polvo de la tierra, desbaratas Tú la esperanza del hombre.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Prevaleces contra él por siempre, y así desaparece; desfiguras su rostro, y lo eliminas.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Sean honrados sus hijos, él no lo sabe; o sean abatidos, él no se da cuenta de ello.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Solo siente los propios dolores, solo por sí misma se aflige su alma.”