Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

O homem nascido da mulher é curto de dias e farto de inquietação.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Sai como a flor, e se corta; foge também como a sombra, e não permanece.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

E sobre este tal abres os teus olhos, e a mim me fazes entrar no juízo contigo.

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Quem do imundo tirará o puro? ninguém.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Visto que os seus dias estão determinados, contigo está o número dos seus dias; e tu lhe puseste limites, e não passará além deles.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Desvia-te dele, para que tenha repouso, até que, como o jornaleiro, tenha contentamento no seu dia.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Porque há esperança para a árvore que, se for cortada, ainda se renovará, e não cessarão os seus renovos

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Se se envelhecer na terra a sua raiz, e morrer o seu tronco no pó,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

Ao cheiro das águas brotará, e dará ramos para a planta.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Porém, morrendo o homem, está abatido: e dando o homem o espírito, então onde está?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Como as águas se retiram do mar, e o rio se esgota, e fica seco,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

Assim o homem se deita, e não se levanta: até que não haja mais céus não acordarão nem se erguerão de seu sono.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Oxalá me escondesses na sepultura, e me ocultasses até que a tua ira se desviasse: e me pusesses um limite, e te lembrasses de mim! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Morrendo o homem, porventura tornará a viver? todos os dias de meu combate esperaria, até que viesse a minha mudança?

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Chama-me, e eu te responderei, e afeiçoa-te à obra de tuas mãos.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Pois agora contas os meus passos: porventura não vigias sobre o meu pecado?

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

A minha transgressão está selada num saco, e amontoas as minhas iniquidades.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

E, na verdade, caindo a montanha, desfaz-se: e a rocha se remove do seu lugar.

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

As águas gastam as pedras, as cheias afogam o pó da terra: e tu fazes perecer a esperança do homem.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Tu para sempre prevaleces contra ele, e ele passa; tu, mudando o seu rosto, o despedes.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Os seus filhos estão em honra, sem que ele o saiba: ou ficam minguados sem que ele o perceba:

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Mas a sua carne nele tem dores: e a sua alma nele lamenta.