Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Sjå - menneskjet, av kvinna født, det liver stutt, av uro mett.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Som blom det sprett og visnar burt, ja, lik ein skugge burt det fer.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Men du med honom auga held, og meg du dreg for domen din.

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Skal tru det av ein urein kjem ein som er rein? Nei, ikkje ein!

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Når dagetalet hans er sett, hans månads-tal sett fast hjå deg, når du for han ei grensa drog som ei han yverskrida kann,

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

so snu deg frå, lat han få fred og ha sin dag som leigekaren!

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

For treet er det endå von; um det vert det hogge, sprett det att, på renningar det vantar ikkje.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Når røterne i jordi eldest, og stomnen døyr i turre mold,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

ved dåm av vatnet skyt det knupp, fær som ein stikling grøne greiner.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Men døyr ein mann, då ligg han der; han andast, og kvar er han då?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Som vatnet renn ut or ein sjø, som elvi minkar, turkast ut,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

so ligg ein mann, ris ikkje upp; til himmeln kverv, dei vaknar ikkje; ein kann’kje vekkja deim or svevnen.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Å, gjev du gøymde meg i helheim, løynde meg, til din vreide gav seg, gav meg ein frest, og so meg hugsa! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Tru mannen døyr og livnar att? I all min strid eg skulde vona og venta til avløysing kom.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Eg skulde svara, når du ropa og lengta mot dine eige verk.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Men no du tel kvart stig eg tek og agtar vel på syndi mi;

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

mi synd er læst i pungen inn, og på mi skuld du gøymer vel!

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Som fjellet fell og smuldrast burt, og berget frå sin stad vert flutt,

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

Som vatnet holar steinen ut, og flaumen skolar moldi burt, so tek du ifrå mannen voni

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

og tyngjer honom ned for alltid. Han fer av stad; med åsyn rengd du sender honom burt frå deg.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Han veit’kje um hans born vert heidra; han merkar ikkje um dei armast;

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Hans eigen kropp hans liding valdar, og sjæli græt for eigi sorg.»