Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Et menneske, født av en kvinne, lever en kort tid og mettes med uro.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Som en blomst skyter han op og visner, han farer bort som skyggen og holder ikke stand.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Endog over en sådan holder du dine øine åpne, og mig fører du frem for din domstol!

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Kunde det bare komme en ren av en uren! Ikke én!

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Når hans dager er fastsatt, hans måneders tall bestemt hos dig, når du har satt ham en grense som han ikke kan overskride,

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

så vend ditt øie bort fra ham, så han kan ha ro så vidt at han kan glede sig som en dagarbeider ved sin dag!

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

For treet er det håp; om det hugges, så spirer det igjen, og på nye skudd mangler det ikke;

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

om dets rot eldes i jorden, og dets stubb dør ut i mulden,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

så setter det allikevel knopper ved eimen av vannet og skyter grener som et nyplantet tre.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Men når en mann dør, så ligger han der, når et menneske opgir ånden, hvor er han da?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Som vannet minker bort i en sjø, og som en elv efterhånden blir grunnere og tørker ut,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

så legger et menneske sig ned og reiser sig ikke igjen; så lenge himmelen er til, våkner de ikke - de vekkes ikke op av sin søvn.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Å om du vilde gjemme mig i dødsriket og skjule mig der til din vrede var over - om du vilde sette mig et tidsmål og så komme mig i hu! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Når en mann dør, lever han da op igjen? Alle min krigstjenestes dager skulde jeg da vente, til min avløsning kom;

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

du skulde da rope, og jeg skulde svare dig; efter dine henders verk skulde du lenges.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Men nu teller du mine skritt og akter stadig på min synd.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Forseglet i en pung ligger min brøde, og du syr til over min misgjerning.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Men som et fjell faller og smuldres bort, og en klippe flyttes fra sitt sted,

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

som vannet huler ut stener og flommen skyller bort mulden, således gjør du menneskets håp til intet;

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

du overvelder ham for alltid, og han farer bort; du forvender hans åsyn og lar ham fare.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Kommer hans barn til ære, da vet han det ikke, og blir de ringeaktet, da blir han det ikke var.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Bare over ham selv kjenner hans legeme smerte, og bare over ham selv sørger hans sjel.