Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Ondaty nasaman’ ampelao, tsy lava-ohatse vaho lifo-kasotriañe,

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

hoe voñen-katae ty fionjona’e le miheatse, mihelañe hoe talinjo fa tsy mitoetse.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Harefa’o vaho hasese’o an-jaka ama’o ao?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Ia ty mahaakatse ty malio ami’ty maleotse? Leo raike.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Kanao fa nalahatse o andro’eo, fa ama’o ty ia’ o vola’eo vaho fa najado’o o efetse tsy handilara’eo,

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

ampitoliho añe ty fijilova’o, hitofa’e, ampara’ te henefe’e o andro’eo, manahake ty mpièke

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Manan-ko tamae’e ty hatae, ie firaeñe ro mbe mitiry avao, vaho tsy milesa o tora’eo.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Ndra te mihaantetse an-tane ao o vaha’eo, naho mate an-debok’ ao i foto’ey,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

fa ie mañantson-drano ro hibotiboty vaho handrevake hoe ana-katae.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Fe mihomake t’i Raolombelo vaho mitsalalampatse; mipetroke t’indaty, le aia?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Hambañe ami’ty fisiha’ o sihanakeo naho ty fimaiha’ o sakao ampara’ te kapaike,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

ty fandrea’ ondaty tsy hitroatse, tsy hivañone ampara’ te mihelañe o likerañeo, vaho tsy ho barakaofeñe amy firota’ey.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Ehe t’ie haeta’o an-tsikeokeok’ao, le hakafi’o ampara’ te mimpoly ty haviñera’o, vaho hampitsatoha’o andro hahatiahia’o ahy! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Ie vilasy ondatio, mbe ho veloñe hao? Fe ho liñisako amo hene androm-pitoroñakoo ampara’ te tondroke ty fañovàñe ahiko.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Hikanjy irehe le hanoiñe iraho; ho maniña’o ty satam-pità’o.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Fe henaneo, tinoñe’o o liakoo, ie mbe tsy vazoho’o ty fandilarako;

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

rinohy an-karoñe ao o tahikoo, vaho lombofa’o o hakeokoo.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Mivoravora i vohitse mihotrakey, naho misitse an-toe’e ty vato;

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

mivañen-drano o vongam-batoo; saohe’ o rano-vohitseo ty mena’ i taney; Izay ty androtsaha’o ty fitama’ ondatio.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Iambotraha’o nainai’e, le mihelañe añe; ovae’o ty tarehe’e vaho irahe’o mb’eo.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Asiñeñe o ana’eo, fa tsy apota’e; mifotsake, fa tsy fohi’e.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

O marare amy nofo’eio avao ro tsapa’e, ty tro’e avao ro iroveta’e.