Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

L'uomo, nato di donna, breve di giorni e sazio di inquietudine,

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

come un fiore spunta e avvizzisce, fugge come l'ombra e mai si ferma.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Tu, sopra un tal essere tieni aperti i tuoi occhi e lo chiami a giudizio presso di te?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Chi può trarre il puro dall'immondo? Nessuno.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Se i suoi giorni sono contati, se il numero dei suoi mesi dipende da te, se hai fissato un termine che non può oltrepassare,

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

distogli lo sguardo da lui e lascialo stare finché abbia compiuto, come un salariato, la sua giornata!

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Poiché anche per l'albero c'è speranza: se viene tagliato, ancora ributta e i suoi germogli non cessano di crescere;

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

se sotto terra invecchia la sua radice e al suolo muore il suo tronco,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

al sentore dell'acqua rigermoglia e mette rami come nuova pianta.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

L'uomo invece, se muore, giace inerte, quando il mortale spira, dov'è?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Potranno sparire le acque del mare e i fiumi prosciugarsi e disseccarsi,

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

ma l'uomo che giace più non s'alzerà, finché durano i cieli non si sveglierà, né più si desterà dal suo sonno.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Oh, se tu volessi nascondermi nella tomba, occultarmi, finché sarà passata la tua ira, fissarmi un termine e poi ricordarti di me! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Se l'uomo che muore potesse rivivere, aspetterei tutti i giorni della mia milizia finché arrivi per me l'ora del cambio!

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Mi chiameresti e io risponderei, l'opera delle tue mani tu brameresti.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Mentre ora tu conti i miei passi non spieresti più il mio peccato:

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

in un sacchetto, chiuso, sarebbe il mio misfatto e tu cancelleresti la mia colpa.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Ohimè! come un monte finisce in una frana e come una rupe si stacca dal suo posto,

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

e le acque consumano le pietre, le alluvioni portano via il terreno: così tu annienti la speranza dell'uomo.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Tu lo abbatti per sempre ed egli se ne va, tu sfiguri il suo volto e lo scacci.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Siano pure onorati i suoi figli, non lo sa; siano disprezzati, lo ignora!

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Soltanto i suoi dolori egli sente e piange sopra di sé.