Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
az ember asszony szülöttje, rövid életű és jól lakva háborgással.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Mint virág hajtott ki és elfonnyadt, eliramodott mint az árnyék s meg nem áll.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Erre is fölnyitottad szemedet s engem viszel törvényre magaddal!
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Származhat-e tiszta tisztátalanból? Egy sem!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Ha kiszabvák napjai, nálad van hónapjainak száma, törvényét megalkottad, melyen túl nem léphet:
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
tekints el tőle, hogy szünete legyen, mígnem lerója, mint béres, a napját.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Mert van a fának reménye: ha kivágják, ismét megújul és csemetéje nem szűnik meg.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Ha megvénül a földben gyökere és a porban elhal törzsöke:
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
víznek illatától felvirul és gallyat hajt mint ültetvény.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
De férfi elgyengülvén, meghal, kimúlván az ember, hol van?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Kiapadtak a vizek a tengerből, és a folyó elszárad, elszikkad:
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
az ember is lefekszik s föl nem kél; az ég enyésztéig nem ébrednek ők és nem serkennek föl álmukból.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Vajha az alvilágba tennél el engem, elrejtenél, míg lecsillapodik haragod, tűznél nekem törvényt s megemlékeznél rólam. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Ha elhal férfi, föléled-e? Szolgálati időm minden napjaiban várakoznám, míg nem megjön felváltásom.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Szólítanál és én felelnék neked, kezeid műve után vágyakoznál.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Mert most lépteimet számlálod, nem is várod be vétkemet!
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Zacskóba van pecsételve bűntettem, s betapasztottad bűnömet.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Azonban düledező hegy szétomlik, szikla is kimozdul helyéből;
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
köveket szétmorzsol a víz, elsodorja áradása a földnek porát: így veszítetted el a halandónak reményét.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Lebirod örökre, és eltűnt, eltorzítván arczát, elűzted őt.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Tiszteletre jutnak fiai – nem tud róluk, csekélyekké válnak, nem veszi őket észre;
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
csak fájdalmat érez teste ő rajta, és lelke gyászol ő benne.
