Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Der Mensch, vom Weibe geboren, kurz von Tagen und gesättigt mit Unruhe, -
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
wie eine Blume geht er auf und welkt dahin, flieht wie der Schatten und hat nicht Bestand.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Und über solchen hältst du deine Augen offen und mich ziehst du vor dein Gericht!
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Wie könnte wohl ein Reiner von Unreinen kommen? Nicht einer!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Wenn seine Tage fest bestimmt sind, die Zahl seiner Monde feststeht bei dir, du ihm ein Ziel gesetzt hast, das er nicht überschreiten kann,
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
so blicke weg von ihm, daß er raste und wie ein Löhner seines Tages froh werde!
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Denn für den Baum zwar giebt's ein Hoffen: wird er abgehauen, so treibt er neue Sprossen, und sein Schößling bleibt nicht aus.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Oba auch seine Wurzel in der Erde altert, und sein Stumpf im Staube abstirbt,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
vom Duft des Wassers schlägt er wieder aus und treibt Zweige wie ein frisch gepflanztes Reis.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Doch stirbt ein Mann, so liegt er hingestreckt, verscheidet ein Mensch - wo ist er dann?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Wie die Gewässer schwinden aus dem See, der Strom versiegt und vertrocknet,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
so legt der Mensch sich nieder und steht nicht wieder auf; bis der Himmel vergeht, erwachen sie nicht und regen sich nicht aus ihrem Schlaf.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
O daß du mich in der Unterwelt verwahrtest, mich bärgest, bis dein Zorn sich gelegt, ein Ziel mir setztest und dann mein gedächtest! - (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Wenn der Mensch stirbt, lebt er dann wieder auf? Dann wollte ich alle meine Kampfestage ausharren, bis meine Ablösung käme!
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Du würdest rufen, und ich dir antworten; nach deiner Hände Werk würdest du dich sehnen.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Jetzt aber zählst du meine Schritte, gehst an meiner Sünde nicht vorüber.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Versiegelt ruht ihm Beutel mein Vergehen, und meine Schuld verklebtest du.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Aber wie der Berg im Sturze zerfällt, und der Fels von seiner Stelle rückt,
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
wie das Wasser Steine zerreibt, und seine Fluten das Erdreich fortschwemmen, so hast du des Menschen Hoffen vernichtet.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Du vergewaltigst ihn für immer, und er geht dahin, entstellst sein Antlitz und lässest ihn dahinfahren.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Kommen seine Kinder zu Ehren - er weiß es nicht, sinken sie herab - er hat nicht acht auf sie.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Nur über ihn selbst fühlt Schmerz sein Leib, und über ihn selbst trauert seine Seele!
