Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
"Der Mensch, der Weibgeborene, kurzlebig ist er, voller Hast.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Wie eine Blume blüht er und verwelkt, und wie ein Schatten fliegt er schnell vorbei.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Ja, gegen einen solchen öffnest Du Dein Auge und ziehst mich ins Gericht vor Dich?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Wie könnte von dem Unreinen ein Reiner kommen? Nicht einer!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Sind seine Tage ihm bestimmt, alsdann ist seiner Monde Zahl nur Dir bekannt. Du setzest ihm ein Ziel, unüberschreitbar.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Blick weg von ihm! Laß ab, bis er die Tagesarbeit abgeliefert, dem Fröner gleicht!
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Ein Baum kann guten Trostes sein. Wird er gefällt, so sproßt er wieder; sein Wurzelsprößling bleibt nicht aus.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Wird seine Wurzel in der Erde alt und stirbt sein Stamm im Boden ab,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
vom Wasserdunste sproßt er neu und treibt gleich einem jungen Reise Zweige.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Doch stirbt der Mann, so liegt er kraftlos da, und scheidet hin ein Mensch, wo ist er dann?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
In Menge mögen aus dem Meere Wasser fließen und Ströme ausgetrocknet werden und versiegen,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
der Mensch bleibt dennoch liegen und steht nicht wieder auf. Sie wachen nimmer auf, bis daß die Himmel schwinden. Sie werden aus dem Schlafe nicht erweckt.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Ach, daß Du mich doch in der Unterwelt verbärgest, verstecktest mich, bis sich Dein Zorn gestillt! Ach, daß Du mir doch eine Zeit bestimmtest und danach mein gedächtest! - (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Wenn jemand stirbt, wird er nochmals lebendig? - Ich harrte gerne meine Dienstzeit aus, bis meine Ablösung erschiene.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Du riefest, und ich gäbe Antwort Dir, wenn Du nach Deiner Hände Werk verlangtest!
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Dann zähltest Du wohl meine Schritte, auf meine Sünden nimmer achtend.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Dann würde fest versiegelt mein Vergehn in einem Beutel; mein Schuldregister klebtest Du dann zu.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Ein Berg stürzt ein, zerfällt; von seiner Stelle wird ein Fels gerissen.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Alsdann zerreibt das Wasser diese Felsentrümmer, und starke Regegüsse lösen sie zu Erdenstaub. So ganz läßt Du des Menschen Hoffen auch zunichte werden.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Du packst ihn an, daß er auf ewig geht, entstellst sein Antlitz, schickst ihn fort.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Die Kinder kommen auf; er weiß es nicht. Sie werden arm; ihn kümmert's nicht.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Am eigenen Leid hat er genug; sein Schatten trauert für sich hin."
