< Iov 14 >

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
L'homme, né de la femme, vit peu, et il est plein d'emportement.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Il tombe comme une fleur s'épanouit; il passe comme une ombre; il n's'arrête jamais.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
N'est-ce pas de vous qu'il tient sa raison? Et n'est-ce point vous qui l'appelez devant vous pour être jugé?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Qui sera exempt de souillure? Personne.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Sa vie sur la terre n'eût-elle duré qu'un jour. L'homme peut supputer lui- même le nombre de ses mois; vous avez fixé le terme; nul ne le dépasse.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Détournez-vous donc de lui afin qu'il se repose et qu'il se complaise en sa vie, comme le travailleur à gages.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
L'arbre ne perd point toute espérance; si on le taille, il fleurira encore, et il ne manquera pas de rejetons.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
S'il a vieilli, sa racine est encore en terre; si son tronc s'est flétri au milieu des rochers,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
La senteur de l'eau le ranimera, et il portera des fruits comme un jeune plant.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
L'homme meurt et il disparaît; le mortel tombe et il n'est plus.
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
La mer à la longue s'appauvrit; le fleuve abandonné à lui-même se dessèche;
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
L'homme une fois couché ne se relèvera pas que le ciel ne se dissolve; les morts ne sortiront pas de leur sommeil.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Puissiez-vous me garder dans les enfers; et me cacher jusqu'à ce que votre courroux s'apaise; et me marquer le temps où vous vous souviendrez de moi. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Car l'homme sera mort, lorsqu'il aura remplit les jours de sa vie, il vivra. J'attendrai jusqu'à ce que je renaisse.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Vous m'appellerez alors et je vous obéirai: ne rejetez donc pas les œuvres de vos mains.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Vous avez compté mes actions et nulle de mes fautes ne vous est échappée.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Vous avez scellé mes péchés dans un sac; vous avez mis un signe à ceux que la contrainte m'a fait commettre.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Mais les monts s'écroulent, les roches sont déracinées;
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Les eaux aplanissent la pierre; les ondes couvrent les hautes cimes des monts; et vous avez détruit la patience de l'homme.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Vous l'avez poussé à la mort et il est parti; vous avez tourné vers lui votre visage et vous l'avez congédié.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Des fils nombreux sont issus de lui et il n'en sait rien; sa postérité n'est pas nombreuse; il l'ignore.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Mais ses chairs ont connu la souffrance et son âme a été affligée.

< Iov 14 >