Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
L’Homme, né de la femme, n’a que peu de jours à vivre, et il est rassasié de troubles.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Comme la fleur, il pousse et se flétrit; il fuit comme l’ombre et n’a point de durée.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Et c’est sur cet être que tu as les yeux ouverts! Moi-même, tu me forces à comparaître en justice avec toi!
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Qui donc pourrait tirer quelque chose de pur de ce qui est impur? Pas un!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Puisque ses jours sont mesurés, que tu connais le compte de ses mois, et que tu lui as imposé des limites qu’il ne saurait dépasser,
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
détourne ton attention de lui: qu’il ait un peu de répit pendant qu’il remplit sa journée comme un mercenaire!
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Car pour l’arbre, il est encore de l’espoir; si on le coupe il peut repousser, les rejetons ne lui manquent pas.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Dût sa racine vieillir dans la terre et son tronc mourir dans le sol,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
il suffit qu’il sente l’eau pour reverdir et produire un branchage, comme s’il était nouvellement planté.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Mais l’homme meurt et s’évanouit, le mortel expire: où est-il alors?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Les eaux s’échappent du fond du lac, le fleuve tarit et se dessèche.
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
De même, les humains se couchent pour ne plus se relever; tant que dureront les cieux, ils ne se réveilleront ni ne secoueront leur sommeil.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Ah! Qu’il te plaise de m’enfermer dans le Cheol, de me mettre à l’abri jusqu’à ce que ta colère soit passée, de me fixer un terme où tu te ressouviendrais de moi! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Lorsque l’homme meurt, revivra-t-il? S’Il en était ainsi, tout le long de ma pénible corvée, je nourrirais de l’espoir, jusqu’à ce qu’on vienne me relever de ma faction.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Tu m’appellerais et moi je répondrais; tu témoignerais de l’affection pour l’œuvre de tes mains.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Au lieu de compter comme à présent chacun de mes pas, tu cesserais de surveiller mes fautes.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Mes péchés sont scellés dans un faisceau; tu as mis ton cachet sur mes manquements.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Or, une montagne qui s’écroule se réduit en poussière, et le rocher est déraciné de sa base.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Les eaux finissent par user les pierres; leurs flots entraînent la poussière du sol: de même, tu ruines l’espoir de l’homme.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Tu l’empoignes à jamais et il disparaît; tu déformes sa • figure et le rejettes.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Que ses enfants s’élèvent, il n’en sait rien; qu’ils soient abaissés, il n’en a pas connaissance.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Mais c’est pour lui seul que sa chair souffre; c’est pour lui seul que son âme est en deuil.
