Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
« L'homme, qui est né d'une femme, est de peu de jours, et pleine d'ennuis.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Il croît comme une fleur, et on le coupe. Il fuit aussi comme une ombre, et ne continue pas.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Ouvrez-vous les yeux sur une telle personne, et m'amener en jugement avec vous?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Qui peut faire sortir un objet pur d'un objet impur? Pas un seul.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Voyant que ses jours sont déterminés, le nombre de ses mois est avec vous, et vous avez nommé ses limites qu'il ne peut pas dépasser.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Détournez les yeux de lui, pour qu'il se repose, jusqu'à ce qu'il accomplisse, comme un mercenaire, sa journée.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
« Car il y a de l'espoir pour un arbre si on le coupe, qu'il germera à nouveau, que sa tendre branche ne cessera pas.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Mais sa racine vieillit dans la terre, et son stock meurt dans le sol,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
pourtant, grâce à l'odeur de l'eau, il bourgeonnera, et faire pousser des rameaux comme une plante.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Mais l'homme meurt, il est abattu. Oui, l'homme abandonne l'esprit, et où est-il?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Comme les eaux s'éloignent de la mer, et la rivière se vide et s'assèche,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
Alors l'homme se couche et ne se relève pas. Jusqu'à ce que les cieux ne soient plus, ils ne se réveilleront pas, ni être tirés de leur sommeil.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
« Oh! si tu me cachais dans le séjour des morts, que tu me garderais secret jusqu'à ce que ta colère soit passée, que vous me désigniez un moment précis et que vous vous souveniez de moi! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Si un homme meurt, vivra-t-il de nouveau? J'attendrais tous les jours de ma guerre, jusqu'à ce que je sois libéré.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Vous appeliez, et je vous répondais. Vous auriez un désir pour le travail de vos mains.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Mais maintenant, tu comptes mes pas. Ne veillez-vous pas sur mon péché?
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Ma désobéissance est enfermée dans un sac. Vous fixez mon iniquité.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
« Mais la montagne qui s'écroule n'aboutit à rien. La pierre est retirée de sa place.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Les eaux usent les pierres. Ses torrents emportent la poussière de la terre. Donc vous détruisez l'espoir de l'homme.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Vous l'emportez à jamais sur lui, et il s'en va. Vous changez son visage, et le renvoyez.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Ses fils viennent à l'honneur, et il ne le sait pas. Ils sont rabaissés, mais il ne le perçoit pas d'eux.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Mais sa chair, sur lui, souffre, et son âme en lui se lamente. »
