Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
"Ihminen, vaimosta syntynyt, elää vähän aikaa ja on täynnä levottomuutta,
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
kasvaa kuin kukkanen ja lakastuu, pakenee kuin varjo eikä pysy.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Ja sellaista sinä pidät silmällä ja viet minut käymään oikeutta kanssasi!
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Syntyisikö saastaisesta puhdasta? Ei yhden yhtäkään.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Hänen päivänsä ovat määrätyt, ja hänen kuukausiensa luku on sinun tiedossasi; sinä olet asettanut hänelle määrän, jonka ylitse hän ei pääse.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Niin käännä katseesi pois hänestä, että hän pääsisi rauhaan ja että hän saisi iloita niinkuin palkkalainen päivän päätettyään.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Onhan puullakin toivo: vaikka se maahan kaadetaan, kasvaa se uudelleen, eikä siltä vesaa puutu.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Vaikka sen juuri vanhenee maassa ja sen kanto kuolee multaan,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
niin se veden tuoksusta versoo jälleen ja tekee oksia niinkuin istukas.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Mutta mies kun kuolee, makaa hän martaana; kun ihminen on henkensä heittänyt, missä hän on sitten?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Vesi juoksee pois järvestä, ja joki tyhjenee ja kuivuu;
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
niin ihminen lepoon mentyänsä ei enää nouse. Ennenkuin taivaat katoavat, eivät he heräjä eivätkä havahdu unestansa.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Oi, jospa kätkisit minut tuonelaan, piilottaisit minut, kunnes vihasi on asettunut, panisit minulle aikamäärän ja sitten muistaisit minua! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Kun mies kuolee, virkoaako hän jälleen henkiin? Minä vartoaisin kaikki sotapalvelukseni päivät, kunnes pääsyvuoroni joutuisi.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Sinä kutsuisit, ja minä vastaisin sinulle, sinä ikävöitsisit kättesi tekoa.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Silloin sinä laskisit minun askeleeni, et pitäisi vaaria minun synnistäni;
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
rikokseni olisi sinetillä lukittuna kukkaroon, ja pahat tekoni sinä peittäisit piiloon.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Mutta vuorikin vyöryy ja hajoaa, ja kallio siirtyy sijaltansa,
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
vesi kuluttaa kivet, ja rankkasade huuhtoo pois maan mullan; niin sinä hävität ihmisen toivon.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Sinä masennat hänet iäksi, ja hän lähtee; sinä muutat hänen muotonsa ja lähetät hänet menemään.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Kohoavatko hänen lapsensa kunniaan-ei hän sitä tiedä, vaipuvatko vähäisiksi-ei hän heitä huomaa.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Hän tuntee vain oman ruumiinsa kivun, vain oman sielunsa murheen."
