Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Man, born of woman! Of few days, and full of trouble!
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
As a flower he hath gone forth, and is cut off, And he fleeth as a shadow and standeth not.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Also — on this Thou hast opened Thine eyes, And dost bring me into judgment with Thee.
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Who giveth a clean thing out of an unclean? not one.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
If determined are his days, The number of his months [are] with Thee, His limit Thou hast made, And he passeth not over;
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Look away from off him that he may cease, Till he enjoy as an hireling his day.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
For there is of a tree hope, if it be cut down, That again it doth change, That its tender branch doth not cease.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
If its root becometh old in the earth, And its stem doth die in the dust,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
From the fragrance of water it doth flourish, And hath made a crop as a plant.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
And a man dieth, and becometh weak, And man expireth, and where [is] he?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Waters have gone away from a sea, And a river becometh waste and dry.
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
And man hath lain down, and riseth not, Till the wearing out of the heavens they awake not, Nor are roused from their sleep.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
O that in Sheol Thou wouldest conceal me, Hide me till the turning of Thine anger, Set for me a limit, and remember me. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
If a man dieth — doth he revive? All days of my warfare I wait, till my change come.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Thou dost call, and I — I answer Thee; To the work of Thy hands Thou hast desire.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
But now, my steps Thou numberest, Thou dost not watch over my sin.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Sealed up in a bag [is] my transgression, And Thou sewest up mine iniquity.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
And yet, a falling mountain wasteth away, And a rock is removed from its place.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Stones have waters worn away, Their outpourings wash away the dust of earth, And the hope of man Thou hast destroyed.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Thou prevailest [over] him for ever, and he goeth, He is changing his countenance, And Thou sendest him away.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Honoured are his sons, and he knoweth not; And they are little, and he attendeth not to them.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Only — his flesh for him is pained, And his soul for him doth mourn.'
