Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Man that is born of a woman, is of few days, and full of trouble:
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
As a flower, he cometh forth—and fadeth, He fleeth also as a shadow, and continueth not.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
And yet upon such a one as this, hast thou opened thine eye? And, him, wouldst thou bring into judgment with thee?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
If determined am his days, the number of his months, is with thee, Fixed times for him, thou hast appointed and he cannot go beyond.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Look sway from him, that he may rest, Till he shall pay off, as a hireling, his day.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Though there is—for a tree—hope, —if it should be cut down, that, again, it will grow, and, the tender branch thereof, will not cease;
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
If its root, should become old in the earth, and, in the dust, its stock should die:
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Through the scent of water, it may break forth, and produce branches like a sapling,
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Yet, man, dieth, and is prostrate, Yea the son of earth doth cease to breathe, and where is he?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Waters, have failed from, the sea, and, a river, may waste and dry up;
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
So, a man, hath lain down, and shall not arise, until there are no heavens, they shall not awake, nor be roused up out of their sleep.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Oh that, in hades, thou wouldst hide me! that thou wouldst keep me secret, until the turn of thine anger, that thou wouldst set for me a fixed time, and remember me: (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
If a man die, can he live again? All the days of my warfare, would I wait, until my relief should come: —
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Thou shouldst call, and, I, would answer thee, —For the work of thine own hand, thou shouldst long.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
For, now, my steps, thou countest, Thou wilt not pass over my sin:
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Sealed up in a bag, is my transgression, and thou hast glued over mine iniquity.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
But, in very deed, a mountain falling, will lie prostrate, or, a rock moved out of its place:
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Stones, have been hollowed out by waters, the floods thereof wash away the dust of the earth, and, the hope of mortal man, thou hast destroyed:
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Thou dost overpower him utterly, and he departeth, Disfiguring his face, so, hast thou sent him away.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
His sons, come to honour, and he knoweth it not, Or they are brought low, and he perceiveth it not of them.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
But, his flesh, for himself, is in pain, and, his soul, for himself, doth mourn.
