Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Man born of a woman is short of days, and sated with harrowing trouble.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Like a flower he cometh forth, and is cut down: and he fleeth like a shadow, and remaineth not.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
And yet on such a one dost thou open thy eyes, and me thou bringest into judgment with thee?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Who can make a clean thing out of an unclean? not one [thing].
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Seeing that his days are determined, the number of his months are [fixed] with thee, that thou hast set his bounds which he cannot pass:
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Turn thyself from him that he may recover from his pain, and be able to enjoy like a hired laborer his day.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
For there is hope for the tree: if it be cut down, it may still sprout again, while its young shoot will not cease.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
If even its root become old in the earth, and its stock die in the dust:
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Yet through the scent of water will it flourish [again], and produce boughs as though It were newly planted.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
But man dieth, and lieth powerless: yea, the son of earth departeth—and where is he?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
The waters run off from the sea, and the river faileth and drieth up:
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
So doth man lie down, and riseth not: till the heavens be no more, they will not awake, and will not be roused out of their sleep.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Oh who would grant that thou mightest hide me in the nether world, that thou mightest conceal me, until thy wrath be appeased, that thou mightest set for me a fixed time, and remember me then! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Or, when a man dieth, will he live again? all the days of my time of service would I then wait, till [the hour of] my release were come.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Do thou call, and I will truly answer thee: have a desire for the work of thy hands.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Yet now thou numberest my steps: and thou waitest not with [the punishment of] my sin.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Sealed up in a bag is my transgression, and thou yet addest to my iniquity.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
But truly a falling mountain will crumble, and [even] a rock is moved out of its place.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
The water weareth out stones; thou sweepest away their fragments [like] the dust of the earth: and so thou destroyest the hope of man.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Thou assailest him with might without ceasing, till he passeth away: thou changest his countenance, and sendest him off.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
His children acquire honor, but he knoweth it not: and they are esteemed little, but he perceiveth nothing of them.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
But his body. on him, feeleth pain, and his soul will mourn for him.
