< Iov 14 >

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Man that is borne of woman, is of short continuance, and full of trouble.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
He shooteth foorth as a flowre, and is cut downe: he vanisheth also as a shadowe, and continueth not.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
And yet thou openest thine eyes vpon such one, and causest me to enter into iudgement with thee.
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Who can bring a cleane thing out of filthinesse? there is not one.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Are not his dayes determined? the nober of his moneths are with thee: thou hast appointed his boundes, which he can not passe.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Turne from him that he may cease vntill his desired day, as an hyreling.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
For there is hope of a tree, if it bee cut downe, that it will yet sproute, and the branches thereof will not cease.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Though the roote of it waxe olde in the earth, and the stocke thereof be dead in ye ground,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Yet by the sent of water it will bud, and bring foorth boughes like a plant.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
But man is sicke, and dyeth, and man perisheth, and where is he?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
As the waters passe from the sea, and as the flood decayeth and dryeth vp,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
So man sleepeth and riseth not: for hee shall not wake againe, nor be raised from his sleepe till the heauen be no more.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Oh that thou wouldest hide me in the graue, and keepe me secret, vntill thy wrath were past, and wouldest giue me terme, and remember me. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
If a man die, shall he liue againe? All the dayes of mine appointed time will I waite, till my changing shall come.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Thou shalt call me, and I shall answere thee: thou louest the worke of thine own hands.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
But nowe thou nombrest my steppes, and doest not delay my sinnes.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Mine iniquitie is sealed vp, as in a bagge, and thou addest vnto my wickednesse.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
And surely as the mountaine that falleth, commeth to nought, and the rocke that is remooued from his place:
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
As the water breaketh the stones, when thou ouerflowest the things which growe in the dust of ye earth: so thou destroyest ye hope of man.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Thou preuailest alway against him, so that he passeth away: he changeth his face when thou castest him away.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
And he knoweth not if his sonnes shall be honourable, neither shall he vnderstand concerning them, whether they shalbe of lowe degree,
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
But while his flesh is vpon him, he shall be sorowfull, and while his soule is in him, it shall mourne.

< Iov 14 >