Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Man, that is born of a woman, Is of few days, and full of trouble.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
He cometh forth like a flower, and is cut down: He fleeth also as a shadow, and continueth not.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
And dost thou open thine eyes upon such a one, And bringest me into judgment with thee?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Who can bring a clean thing out of an unclean? not one.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Seeing his days are determined, The number of his months is with thee, And thou hast appointed his bounds that he cannot pass;
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Look away from him, that he may rest, Till he shall accomplish, as a hireling, his day.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
For there is hope of a tree, If it be cut down, that it will sprout again, And that the tender branch thereof will not cease.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Though the root thereof wax old in the earth, And the stock thereof die in the ground;
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Yet through the scent of water it will bud, And put forth boughs like a plant.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
But man dieth, and is laid low: Yea, man giveth up the ghost, and where is he?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
[As] the waters fail from the sea, And the river wasteth and drieth up;
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
So man lieth down and riseth not: Till the heavens be no more, they shall not awake, Nor be roused out of their sleep.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Oh that thou wouldest hide me in Sheol, That thou wouldest keep me secret, until thy wrath be past, That thou wouldest appoint me a set time, and remember me! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
If a man die, shall he live [again]? All the days of my warfare would I wait, Till my release should come.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Thou wouldest call, and I would answer thee: Thou wouldest have a desire to the work of thy hands.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
But now thou numberest my steps: Dost thou not watch over my sin?
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
My transgression is sealed up in a bag, And thou fastenest up mine iniquity.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
But the mountain falling cometh to nought; And the rock is removed out of its place;
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
The waters wear the stones; The overflowings thereof wash away the dust of the earth: So thou destroyest the hope of man.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Thou prevailest for ever against him, and he passeth; Thou changest his countenance, and sendest him away.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
His sons come to honor, and he knoweth it not; And they are brought low, but he perceiveth it not of them.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
But his flesh upon him hath pain, And his soul within him mourneth.
