Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Člověk narozený z ženy jest krátkého věku a plný lopotování.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Jako květ vychází a podťat bývá, a utíká jako stín, a netrvá.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
A však i na takového otvíráš oko své, a mne uvodíš k soudu s sebou.
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Kdo toho dokáže, aby čistý z nečistého pošel? Ani jeden.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Poněvadž vyměřeni jsou dnové jeho, počet měsíců jeho u tebe, a cíles jemu položil, kterýchž by nepřekračoval:
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Odvrať se od něho, ať oddechne sobě, a zatím aby přečekal jako nájemník den svůj.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
O stromu zajisté jest naděje, by i podťat byl, že se zase zotaví, a výstřelek jeho nevyhyne,
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
By se pak i sstaral v zemi kořen jeho, a v prachu již jako umřel peň jeho:
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Avšak jakž počije vláhy, zase se pučí, a zahustí jako keř.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Ale člověk umírá, mdlobou přemožen jsa, a když vypustí duši člověk, kam se poděl?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Jakož ucházejí vody z jezera, a řeka opadá a vysychá:
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
Tak člověk, když lehne, nevstává zase dotud, dokudž nebes stává. Nebývajíť vzbuzeni lidé, aniž se probuzují ze sna svého.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Ó kdybys mne v hrobě schoval, a skryl mne, dokudž by nebyl odvrácen hněv tvůj, ulože mi cíl, abys se rozpomenul na mne. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Když umře člověk, zdaliž zase ožive? Po všecky tedy dny vyměřeného času svého očekávati budu, až přijde proměna při mně.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Zavoláš, a já se ohlásím tobě, díla rukou svých budeš žádostiv,
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Ačkoli nyní kroky mé počítáš, aniž shovíváš hříchům mým,
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Ale zapečetěné maje jako v pytlíku přestoupení mé, ještě přikládáš k nepravosti mé.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Jistě že jako hora padnuc, rozdrobuje se, a skála odsedá z místa svého,
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Jako kamení stírá voda, a povodní zachvacuje, což z prachu zemského samo od sebe roste: tak i ty naději člověka v nic obracíš.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Přemáháš jej ustavičně, tak aby odjíti musil; proměňuješ tvář jeho, a propouštíš jej.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Budou-li slavní synové jeho, nic neví; pakli v potupě, nic o ně nepečuje.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Toliko tělo jeho, dokudž živ jest, bolestí okouší, a duše jeho v něm kvílí.
