Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Čovjek koga je žena rodila kratka je vijeka i pun nevolja.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

K'o cvijet je nikao i vene već, poput sjene bježi ne zastajuć'.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Na takva, zar, ti oči otvaraš i preda se na sud ga izvodiš?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Tko će čisto izvuć' iz nečista? Nitko!

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Pa kad su njegovi dani odbrojeni, kad mu broj mjeseci o tebi ovisi, kad mu granicu stavljaš neprijelaznu,

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

skini s njega pogled da počinut' može, poput najamnika da svoj dan uživa.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

TÓa ni drvu nije nada sva propala, posječeno, ono opet prozeleni i mladice nove iz njega izbiju.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Ako mu korijen i ostari u zemlji, ako mu se panj i sasuši u prahu,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

oćutjevši vodu, ono će propupat' i pustiti grane kao stablo novo.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Al' kad čovjek umre, ostaje pokošen, kad smrtnik izdahne, gdje li je on tada?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Može sva voda iz mora ispariti i presahnut' rijeke, isušit posvema',

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

al' čovjek kad legne, ne ustaje više, dok nebesa bude, neće se podići, od sna se svojega probuditi neće.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

O, kad bi me htio skriti u Šeolu, zakloniti me dok srdžba ti ne mine, dÓati mi rok kad ćeš me se spomenuti, (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

- jer, kad umre čovjek, zar uskrsnut' može? - čekao bih te sve dane vojske svoje dok ne bi došao da mi smjenu dadeš.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Zvao bi me, a ja bih se odazvao: zaželio si se djela svojih ruku.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

A sad nad svakim mojim vrebaš korakom, nijednog mi grijeha nećeš oprostiti,

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

u vreći si prijestup moj zapečatio i krivicu moju svu si zapisao.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Vaj! K'o što se jednom uruši planina, k'o što se hridina s mjesta svog odvali,

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

k'o što voda kamen s vremenom istroši, a pljusak bujicom zemlju svu sapere, tako uništavaš nadu u čovjeku.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Oborio si ga - on ode za svagda, nagrđena lica, otjeran, odbačen.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Djecu mu poštuju - o tom ništa ne zna; ako su prezrena - o tom ne razmišlja.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

On jedino pati zbog svojega tijela, on jedino tuži zbog svojeg života.”