Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Huta kah a sak hlang he a khohnin toi tih khoponah khaw hah.

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Rhaipai bangla phuelh tih a oh uh. Khokhawn bangla yong tih pai voel pawh.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Te soah ngawn tah na mik tueng tih kai he na taengkah laitloeknah dongla na khuen.

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Rhalawt lamloh a cuem la aka khueh te unim? Pakhat pataeng om pawh.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

A khohnin neh a hla taenah khaw namah taengah hangdang. A oltlueh te a oltlueh bangla na saii tih poe thai pawh.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Anih lamloh vawl mangthong lamtah amah hnin at kutloh bangla a ngaingaih hil toeng saeh.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Thing ham tah a vung akhaw ngaiuepnah om pueng. Te dongah koep mikhing vetih a dawn khaw ngoeng mahpawh.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Diklai khuiah a yung patong mai tih laipi khuiah a ngo duek cakhaw,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

tui bo ah duei vetih thinghloe bangla a pae cawn ni.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Tedae hlang tah duek tih rhaa uh coeng. Hlang he a pal phoeiah tah melam a om.

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Tuitunli lamkah tui khaw khawk dae tuiva loh a khah vaengah tah kak.

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

Hlang khaw yalh tih thoo voel pawh. Vaan a om pawt due khaw haenghang pawh. Amih te ih kung lamloh haenghang uh mahpawh.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Unim saelkhui ah a paek lah ve? Kai he nan khoem lah vetih na thintoek a mael duela kai nan thuh lah mako. Kai hamla oltlueh na khueh vetih kai nan poek mako. (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Hlang he duek koinih hing venim? Kamah kah caempuei hnin boeih he ka thovaelnah a pawk hil ka lamtawn bitni.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Nan khue vaengah kai loh nang te ka doo bitni. Na kut dongkah bibi dongah na moo bitni.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Ka khokan he na tae pawn vetih ka tholhnah khaw na dawn mahpawh.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Ka boekoek hnocun khuiah catui a hnah thil tih kai kathaesainah na dah thil bitni.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Tedae Tlang khaw cungku tih moelh. Lungpang pataeng a hmuen lamloh thoeih.

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

Lungto khaw tui loh a hoh tih a kongnawt loh diklai laipi a yo. Te dongah hlanghing kah ngaiuepnah na pal sak.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Anih te a yoeyah la na khulae tih a hmai a tal la a van daengah anih te na tueih.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

A ca rhoek a thangpom uh dae a ming moenih. Muei uh cakhaw amih a yakming moenih.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Tedae a pumsa tah a taengah tih thak a khoeih tih a hinglu khaw amah hamla nguekcoi,” a ti.