< Iov 14 >

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Nongpata mah tapen ih kami loe nawnetta hing nathung raihaih hoiah koi.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Anih loe apawk baktiah ampha tahang moe, azaem roep; tahlip baktiah cawnh, cak poe ai.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
To baktih hmuen pongah mik na padai moe, lokcaekhaih hmaa ah nang caeh haih han maw?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Mi mah maw kaciim ai thung hoiah kaciim hmuen to sin thai tih? Mi mah doeh sin thai mak ai.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Kami ih aninawk to kroek moe, khrah nazetto maw oh pae vop, tiah na panoek pae pongah, anih mah poeng thai han ai ah ramri to na sak pae.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Toksak han tlai ih kami baktiah, angmah ih aninawk boeng khoek to, angmah koeh ah oh hanah, anih to angqoi taak ah.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Thing loe pakhruk cadoeh, tadok tacawt let ueloe, tanghang kangtha tacawt let tih, tiah oep han oh.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Long thung ih tangzuun loe mitong boeh pongah, long ah akung dueh cadoeh,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
tui hmui hoiah tadok let ueloe, thingkung kanawk baktiah tanghang tacawt let tih.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Toe kami loe duek moe, qong ving; ue, a hinghaih boeng pacoengah loe naa ah maw om vop tih?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Tuipui tui loe anghmat moe, vacong tui doeh kaang king baktih toengah,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
kami loe angsong moe, angthawk let ai boeh; vannawk anghmaa ai karoek to anglawt mak ai, a iihhaih ahmuen hoi angthawk mak ai boeh.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Aw taprong thungah na hawk ah, palung na phuihaih dip ai karoek to, tamquta hoi na hawk ah! Kai pahnet han ai ah, ka oh han ih atue to na khaek pae ah. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Kami loe duek pacoengah hing let tih maw? Karai toksakhaih aninawk loe sawk parai cadoeh, kam khraihaih atue pha ai karoek to ka zing han.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Nang kawk naah, kang pathim pae han; na ban hoi sak ih hmuen to na koeh.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Vaihi loe ka khok tangkannawk to na kroek moe, ka zaehaih to na khen ai boeh.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Ka sakpazaehaih loe pasah thungah catui ka daeng boeh moe, ka zaehaih nang kraeng pae hmoek boeh.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Tanim thaih mae loe anghmat boeh moe, lungsong doeh a ohhaih ahmuen hoiah angthuih ving boeh.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Tuinawk mah thlung to maawtsak moe, tui tha mah long to takhawh baktih toengah, kami oephaih to nam rosak.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Kami to na pazawk poe, anih loe anghmat ving boeh; anih ih mikhmai to nam khraisak moe, kalah bangah na patoeh ving.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
A capanawk mah pakoehhaih hnu o cadoeh, anih mah panoek ai boeh; nihcae atlim ah krah o cadoeh, anih mah panoek pae ai boeh.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Toe anih ih ngan to naa ueloe, a hinghaih palungsae tih, tiah a naa.

< Iov 14 >