Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Човекът, роден от жена е кратковременен И пълен със смущение.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Цъфти като цвят, и се покосява; Бяга като сянка, и не се държи.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
И върху такъв ли отваряш очите Си, И ме караш на съд с Тебе?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Кой може да извади чисто от нечисто? Никой.
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Тъй като дните му са определени, И числото на месеците му е у Тебе, И Ти си поставил границите му, които не може да премине,
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Отвърни погледа Си от него, за да си почине, Догде като наемник доизкара деня си.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Защото за дървото има надежда, Че, ако се отсече, пак ще поникне, И че издънката му няма да изчезне,
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Даже ако коренът му остарее в земята, И ако пънът му умре в пръстта;
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Понеже от дъха на водата ще поникне, И ще покара клончета като новопосадено.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Но човек умира и прехожда; Да! Човек издъхва, и де го?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Както водите чезнат из морето, И реката престава и пресъхва,
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
Така човек ляга, и не става вече; Докато небесата не преминат, те няма да се събудят, И няма да станат от съня си.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
О, дано ме скриеше Ти в преизподнята, Да ме покриеше, догде премине гневът Ти, Да ми определеше срок, и тогава да би ме спомнил! (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Ако умре човек, ще оживее ли? През всичките дни на воюването си ще чакам, Докато дойде промяната ми.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Ще повикнеш, и аз ще Ти се отзова; Ще пожелаеш делото на ръцете Си.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
А сега броиш стъпките ми; Не наблюдаваш ли греховете ми?
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Престъплението ми е запечатано в мешец, И зашиваш беззаконието ми.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Наистина както и планината като пада унищожава се, И скалата се премества от мястото си;
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Както водите изтриват камъните; И наводненията им завличат пръстта от земята; Така Ти погубваш надеждата на човека.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Надделяваш всякога над него, и той прехожда; Изменяваш лицето му, и го отпращаш.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Синовете му достигат до почитание, а той не знае; И биват свалени, а той не забелязва това за тях;
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Знае само, че снагата му е за него в болки, И душата му е за него в жалеене.
