Iov 14
1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
Qadından doğulan insanın ömrü azdır, Həyatı sıxıntı ilə doludur.
2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
Çiçək kimi açar, solar, Kölgə kimi keçib-gedər.
3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
Gözlərini beləsinəmi dikirsən? Mühakimə etmək üçünmü məni hüzuruna gətirirsən?
4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Kim çirkab içindən təmiz bir şey tapar? Heç kim!
5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
İnsana ömür günləri müəyyən edilib, Aylarının sayını Sən bilirsən, Ömrü üçün müəyyən hədd qoymusan, Bu həddi keçən yoxdur.
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Sən ondan gücünü çək, İş gününü bitirən zəhmətkeş kimi Bir az dincəlsin.
7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
Bir ağac üçün ümid var, Kəsilsə belə, yenə pöhrəsini verər, Şaxələri əskilməz.
8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
Kökü yerdə qocalsa da, Kötüyü torpaqda məhv olsa da,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
Suyun iyini duyanda çiçəklənər, Cavan ağac kimi şaxələnər.
10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
Amma insan ölər, dəfn olunar, Son nəfəsini verər, yox olar.
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
Dəniz suları çəkilib getdiyi kimi, Çaylar azalıb quruduğu kimi
12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
İnsan da yatar, bir daha qalxmaz, Göylər yox olanadək oyadılmaz, Yuxularından ayılmaz.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
Kaş ki məni ölülər diyarında gizlədəydin, Qəzəbin keçənədək saxlayaydın, Mənə möhlət verəydin, Sonra məni yada salaydın. (Sheol h7585)
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
İnsan ölsə, dirilərmi? Növbəm çatanacan Bu əzabdan qurtulmaq üçün hər gün gözləyəcəyəm.
15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
Sən çağıranda cavab verəcəyəm, Əllərinin bu işinin həsrətini çəkəcəksən.
16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
O zaman addımlarımı sayacaqsan, Günahımı nəzərə almayacaqsan.
17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
Üsyankarlığım torbada möhürlənəcək, Günahımın üstünü örtəcəksən.
18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
Amma dağın uçub dağılması kimi, Qayanın yerindən qopması kimi,
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
Su daşları yuvarladığı kimi, Sellər torpağı yuyub apardığı kimi Sən də insanın ümidini yox edirsən.
20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
Onu əbədi məğlub edirsən, o köçüb gedir. Görkəmini dəyişdirib yola salırsan.
21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
Övladları şərəflənəndə də onun xəbəri olmaz, Düşkün hala düşəndə də heç nəyi başa düşməz.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
Hamı öz canının ağrısını duyur, Yalnız özü üçün yas tutur».
