Iov 13

1 Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și le-a înțeles.

Ecco, l’occhio mio tutto questo l’ha veduto; l’orecchio mio l’ha udito e l’ha inteso.

2 Ce cunoașteți voi, cunosc și eu; nu vă sunt inferior.

Quel che sapete voi lo so pur io, non vi sono punto inferiore.

3 Cu siguranță aș vorbi celui Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.

Ma io vorrei parlare con l’Onnipotente, avrei caro di ragionar con Dio;

4 Dar voi sunteți făuritori de minciuni, toți sunteți doctori de nimic.

giacché voi siete de’ fabbri di menzogne, siete tutti quanti de’ medici da nulla.

5 O, de ați tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înțelepciunea.

Oh se serbaste il silenzio! esso vi conterebbe come sapienza.

6 Auziți acum întâmpinarea mea și dați ascultare la pledoariile buzelor mele.

Ascoltate, vi prego, quel che ho da rimproverarvi; state attenti alle ragioni delle mie labbra!

7 Veți vorbi stricat pentru Dumnezeu? Și veți vorbi înșelător pentru el?

Volete dunque difendere Iddio parlando iniquamente? sostener la sua causa con parole di frode?

8 Veți fi părtinitorii lui? Vă veți lupta de partea lui Dumnezeu?

Volete aver riguardo alla sua persona? e costituirvi gli avvocati di Dio?

9 Este bine ca el să vă cerceteze? Sau așa cum un om batjocorește pe altul, îl batjocoriți pe el?

Sarà egli un bene per voi quando vi scruterà a fondo? credete ingannarlo come s’inganna un uomo?

10 El cu siguranță vă va mustra, dacă părtiniți în ascuns.

Certo egli vi riprenderà severamente se nel vostro segreto avete dei riguardi personali.

11 Nu vă va înfrica măreția lui? Și nu va cădea peste voi groaza lui?

La maestà sua non vi farà sgomenti? Il suo terrore non piomberà su di voi?

12 Amintirile voastre sunt ca cenușa, trupurile voastre ca trupuri de lut.

I vostri detti memorandi son massime di cenere; i vostri baluardi son baluardi d’argilla.

13 Tăceți, lăsați-mă în pace, ca să vorbesc și să vină peste mine ce va veni.

Tacete! lasciatemi stare! voglio parlare io, e m’avvenga quello che può!

14 Pentru ce să îmi iau carnea în dinți și să îmi pun viața în mâna mea?

Perché prenderei la mia carne coi denti? Metterò piuttosto la mia vita nelle mie mani.

15 Chiar dacă m-ar ucide, totuși mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.

Ecco, egli m’ucciderà; non spero più nulla; ma io difenderò in faccia a lui la mia condotta!

16 El de asemenea va fi salvarea mea, căci un fățarnic nu va veni înaintea lui.

Anche questo servirà alla mia salvezza; poiché un empio non ardirebbe presentarsi a lui.

17 Cu urechile voastre, ascultați cu atenție cuvântul meu și vorbirea mea.

Ascoltate attentamente il mio discorso, porgete orecchio a quanto sto per dichiararvi.

18 Priviți acum, mi-am rânduit cauza; știu că voi fi declarat drept.

Ecco, io ho disposto ogni cosa per la causa; so che sarò riconosciuto giusto.

19 Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi țin limba, îmi voi da duhul.

V’è qualcuno che voglia farmi opposizione? Se v’è io mi taccio e vo’ morire.

20 Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.

Ma, o Dio, concedimi solo due cose, e non mi nasconderò dal tuo cospetto:

21 Retrage-ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte groaza ta.

ritirami d’addosso la tua mano, e fa’ che i tuoi terrori non mi spaventin più.

22 Atunci cheamă și voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.

Poi interpellami, ed io risponderò; o parlerò io, e tu replicherai.

23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea și păcatul meu.

Quante sono le mie iniquità, quanti i miei peccati? Fammi conoscere la mia trasgressione, il mio peccato!

24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă socotești ca dușmanul tău?

Perché nascondi il tuo volto, e mi tieni in conto di nemico?

25 Vei zdrobi o frunză purtată încoace și încolo? Și vei urmări tu miriștea uscată?

Vuoi tu atterrire una foglia portata via dal vento? Vuoi tu perseguitare una pagliuzza inaridita?

26 Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.

tu che mi condanni a pene così amare, e mi fai espiare i falli della mia giovinezza,

27 De asemenea îmi pui picioarele în butuci și privești îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.

tu che metti i miei piedi nei ceppi, che spii tutti i miei movimenti, e tracci una linea intorno alla pianta de’ miei piedi?

28 Și el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.

Intanto questo mio corpo si disfa come legno tarlato, come un abito roso dalle tignuole.