Iov 13
1 Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și le-a înțeles.
“Behold, my eye has seen all, My ear has heard, and it attends to it.
2 Ce cunoașteți voi, cunosc și eu; nu vă sunt inferior.
According to your knowledge I have known—also I. I am not more fallen than you.
3 Cu siguranță aș vorbi celui Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.
Yet I speak for the Mighty One, And I delight to argue for God.
4 Dar voi sunteți făuritori de minciuni, toți sunteți doctori de nimic.
And yet, you [are] forgers of falsehood, Physicians of nothing—all of you,
5 O, de ați tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înțelepciunea.
O that you would keep perfectly silent, And it would be to you for wisdom.
6 Auziți acum întâmpinarea mea și dați ascultare la pledoariile buzelor mele.
Please hear my argument, And attend to the pleadings of my lips,
7 Veți vorbi stricat pentru Dumnezeu? Și veți vorbi înșelător pentru el?
Do you speak perverseness for God? And do you speak deceit for Him?
8 Veți fi părtinitorii lui? Vă veți lupta de partea lui Dumnezeu?
Do you accept His face, if you strive for God?
9 Este bine ca el să vă cerceteze? Sau așa cum un om batjocorește pe altul, îl batjocoriți pe el?
Is [it] good that He searches you, If, as one mocks at a man, you mock at Him?
10 El cu siguranță vă va mustra, dacă părtiniți în ascuns.
He surely reproves you, if you accept faces in secret.
11 Nu vă va înfrica măreția lui? Și nu va cădea peste voi groaza lui?
Does His excellence not terrify you? And His dread fall on you?
12 Amintirile voastre sunt ca cenușa, trupurile voastre ca trupuri de lut.
Your remembrances [are] allegories of ashes, For high places of clay [are] your heights.
13 Tăceți, lăsați-mă în pace, ca să vorbesc și să vină peste mine ce va veni.
Keep silent from me, and I speak, And pass over me what will.
14 Pentru ce să îmi iau carnea în dinți și să îmi pun viața în mâna mea?
Why do I take my flesh in my teeth? And my soul put in my hand?
15 Chiar dacă m-ar ucide, totuși mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.
Behold, He slays me—I do not wait! Only, I argue my ways to His face.
16 El de asemenea va fi salvarea mea, căci un fățarnic nu va veni înaintea lui.
Also—He [is] to me for salvation, For the profane do not come before Him.
17 Cu urechile voastre, ascultați cu atenție cuvântul meu și vorbirea mea.
Hear my word diligently, And my declaration with your ears.
18 Priviți acum, mi-am rânduit cauza; știu că voi fi declarat drept.
Now behold, I have set the cause in order, I have known that I am righteous.
19 Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi țin limba, îmi voi da duhul.
Who [is] he that strives with me? For now I keep silent and gasp.
20 Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.
Only two things, O God, do with me, Then I am not hidden from Your face:
21 Retrage-ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte groaza ta.
Put Your hand far off from me, And do not let Your terror terrify me.
22 Atunci cheamă și voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.
And You call, and I answer, Or—I speak, and You answer me.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea și păcatul meu.
How many iniquities and sins do I have? Let me know my transgression and my sin.
24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă socotești ca dușmanul tău?
Why do You hide Your face? And reckon me for an enemy to You?
25 Vei zdrobi o frunză purtată încoace și încolo? Și vei urmări tu miriștea uscată?
Do You terrify a leaf driven away? And do You pursue the dry stubble?
26 Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
For You write bitter things against me, And cause me to possess iniquities of my youth,
27 De asemenea îmi pui picioarele în butuci și privești îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.
And you put my feet in the stocks, And observe all my paths—You set a print on the roots of my feet,
28 Și el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.
And he, as a rotten thing, wears away, A moth has consumed him as a garment.”
